Reprezentativ

Călătorie cu folos! (Nr. 172/2019)

wwwPr. Paroh Dr. Mihai Gojgar

Parcă acum câteva zile, îi vedeam pe lucrătorii Primăriei dând de pe stâlpi decorațiunile de Crăciun și nu de mult, am simțit câțiva fulgi de zăpadă în curtea bisericii. Și…iată Postul Paștelui! Bătrânii spun, cu o larghețe incredibilă, a trecut Crăciunul, vine Paștele, apoi Rusaliile…de parcă timpul s-ar scurge doar printre bornele amintite, de parcă ar avea viteza unor lungi sărbători îngemănate: Crăciun, Paști, Rusalii, Crăciun, Paști…etc…E ceva ce nu știm noi? Ne atrag atenția asupra marilor praznice ori vor să ne amintească faptul că timpul trece… Panta rei (totul curge…), spuneau anticii și noi facem o mare greșeală pentru că dăm prezentul diavolului și viitorul lui Dumnezu (Sfântul Grigorie Teologul).
Cineva îmi spune că nu poate ține post, că nu rezistă fără o bucățică de carne. Îl cred. Dar, oare, chiar încearcă? Dacă acuma nu te silești, va veni timpul când, și să vrei, nu vei mai putea să faci ceea ce acum treci cu vederea (Cuviosul Iosif Isihastul). Postul, timpul dedicat inimii tale, ajutorarea celorlalți apar ca momente pe care s-ar putea să nu le mai regăsim în restul vieții noastre. Și, apropo, cât înseamnă restul vieții noastre? Orice clipă poate fi un timp grozav de important pentru mântuirea noastră și, dacă nu trăim clipa prezentă nu o trăim nici pe următoarea, și așa mai departe (Părintele Arsenie Papacioc).
Postul Paștelui, cel mai lung și mai aspru. Dar nu atât de lung și de aspru încât să uităm de scurtimea vieții noastre și de bucuria de la capătul său: Învierea Domnului. Călătorie cu folos!
Timpul trece repede, este scump. A trecut o clipă, au trecut două, ai făcut paşi spre mormânt. Cu timpul care a trecut nu te mai întâlneşti. Folosiţi timpul în folosul sufletului vostru, pentru viaţa de dincolo, nu-l pierdeţi cu lucruri care nu ajută sufletul. Nu vă irosiţi viaţa. Ea ne este dată spre desăvârşirea sufletului pentru veşnicie. Şi chiar cele necesare pentru trup, ori de mâncaţi, ori de beţi, în Domnul să le faceţi, după cuvântul Sfântului Apostol Pavel. (Părintele Constantin Sârbu)

Reprezentativ

Timp dăruit sufletului nostru (Nr. 172/2019)

qq

Iuliana CHETRONE

Târgul „Mărțișoare pentru suflet“ de anul acesta, ce s-a desfășurat în toată splendoarea lui pe 24 februarie, a avut ca scop strângerea de fonduri pentru un iconostas dedicat unicei icoane din București a Sfântului Iuda Tadeu. M-am simțit onorată si binecuvântată să mă implic ca organizator pentru a aduce mulțumire și recunoștință pentru videcarea sufletului și a trupului în cele mai negre momente din viața unui om, ajutor primit în urma rugăciunilor către acest sfânt pentru apropiații mei și pentru mine. Sunt bucuroasă să anunț că scopul a fost atins și abia aștept să vedem împreună rezultatul!
Atelierul de creație și îndeletniciri al Bisericii „Sfântul Dumitru-Poștă” a reușit să se implice și să aducă folos la fiecare acțiune din 2017 până în prezent.
Pentru acest târg, a fost un maraton al creației, cu trei întâlniri pe săptămână, în care echipa a muncit cu voie bună și dedicare, de la care plecam cu arsuri de la pistolul de lipit, de pirogravat, colorați de vopsea sau cu înțepături de ace, dar mai fericiți că am reușit să mai confecționăm câte ceva pentru dumneavoastră.
Echipa a fost formată din Părintele Mihai Gojgar; Ana Maria Damian (bijutier); Laura Țărăpoanca (economist) – de mare ajutor în gestionarea, ambalarea și etichetarea tuturor produselor; Ana Bugalete (studentă); Andreea Ardelean (asistent universitar); Valentina Bunicelu; Ruxandra Petrea; Bogdan Petrache; Valeriu Brahă; Constantin Covrig; Ana Maria Ioniță (psiholog); Alexandra Brânzoiu. Uneori, s-au alăturat prietenii și rudele acestora. Camelia Buricea s-a ocupat de publicitatea acestui eveniment, având un rol important în acțiunile noastre.
Echipa pentru „Mărțișoare dulci” a fost compusă din Cristina Stoica Bakes, Simona Petrache, Ana-Maria Soca, Marilena Dan.
Vreau să mulțumesc, îndeosebi, domnului Dan Gheroghe, de la EVZ, pentru articolul scris și publicat în sprijinul nostru.
Vă mulțumim din suflet că ați fost alături de noi în atingerea scopului nostru!
Așteptăm pe toți, cei care doresc, să încerce experiența „șezătoarelor“ noastre viitoare!

(Foto: Dan Gheorghe)

Reprezentativ

Tânărul în slujba Bisericii (Nr. 172/2019)

DragosIonelia Olteanu

Când Părintele Mihai Gojgar mi-a propus să realizez o serie de interviuri cu oameni ai Bisericii „Sfântul Dumitru-Poștă”, nu am stat nicio clipă pe gânduri. Mi-a plăcut foarte mult inițiativa, pentru că aveam ocazia de a-i cunoaște mult mai bine pe cei de care m-am apropiat și pe care nu am reușit până acum să îi descopăr cât aș fi vrut. Totodată, îmi doresc să îmi îndeplinesc și misiunea primită, aceea de a pune în evidență relația credinciosului cu Biserica „Sfântul Dumitru-Poștă”.
Și pentru că am adus vorba despre persoanele apropiate și dragi, o să dedic debutul seriei de interviuri unui tânăr extrem de valoros pentru parohia noastră, stâlpul stranei și sprijinul corului, Dragoș Andrei Isbășoiu. Pentru că este un băiat foarte modest, nu îi place să primească laude. Cu toate acestea, valoarea lui este una mare și pentru asta îi mulțumim.
Prima întrebare pe care i-am adresat-o a fost legată de motivul pentru care vine la Biserica „Sfântul Dumitru-Poștă”. Cu un zâmbet discret, și-a adus aminte de luna iunie a anului 2017 și de terminarea studiilor de licență din cadrul Facultății de Teologie Ortodoxă din București. Bunul său prieten și coleg, Andrei Buzilă, i-a propus să vină la această biserică pentru a fi cântăreț. După câteva săptămâni de gândire, a decis să vină la strana bisericii. Și aici a rămas.
L-am întrebat când a început să vină. M-a surprins faptul că, fără să stea prea mult pe gânduri, mi-a spus exact ziua: 9 iulie 2017 a fost prima duminică în care am cântat la Biserica „Sfântul Dumitru-Poștă”. Nu avea garanția că va rămâne, pentru că nu știa dacă Părintele Mihai Gojgar va fi de acord cu acest lucru. Răspunsul l-a primit în august 2017 când părintele și-a pus baza în el, mărturisindu-i că nu își face griji, pentru că strana e pe mâini bune.
După aceste două întrebări introductive, m-am gândit că ar fi potrivit să îl întreb care sunt activitățile care îi plac cel mai mult, dar și în ce se implică. Mi-a răspuns ferm că întrebarea conține două părți complementare. Se implică în activitățile care îi plac, dar sunt și activități pe care le apreciază, chiar dacă nu contribuie la realizarea lor. „Slujbele la care particip în calitate de cântăreț presupun faptul că trebuie să asigur atât existența materialelor necesare la strană pentru săvârșirea acestora (cărți de cult, partituri), cât și pregătirea slujbelor. Totodată, prezența la strană înseamnă și prezența la repetițiile corului. Apreciez existența unui cor format din tineri care își doresc să învețe muzică psaltică și încerc să îi coordonez alături de Alexandru Cantoriu, colegul de strană și dirijorul principal al corului.” Contribuția lui Dragoș se poate observa și în revista Dimitrios, pentru care scrie câte un articol: „Apreciez foarte mult că la Biserica „Sfântul Dumitru-Poștă” există o revistă creată cu scopul de a informa credincioșii în ceea ce privește viața parohiei. După cum am spus, apreciez și activitățile în care nu mă implic, precum târgurile cu scop caritabil prin intermediul cărora sunt ajutați elevii cu o situație financiară precară, dar cu rezultate școlare bune”.
Pentru că știu că prezența lui la biserică este mai mult decât constantă, l-am întrebat ce a observat la credincioșii care îi calcă pragul. Mi-a mărturisit că, pentru el, schimbarea parohiei a fost ca o schimbare a familiei rurale cu una urbană. Acest schimb l-a determinat să fie cu ochii în patru și să îi observe pe credincioșii care intră în biserică. ,,Ce pot spune? Am găsit o comunitate destul de tânără din punctul de vedere al vârstei, un preot și un diacon plini de viață și niște oameni implicați și săritori când vine vorba de a-i ajuta pe cei apropiați. Am avut şansa să întâlnesc un grup de tineri, ceea ce m-a bucurat şi mă bucură foarte mult, dar am găsit oameni buni şi prietenoşi şi printre celelalte categorii de vârstă. Evident, am observat şi anumite tipuri de gândire sau de comportament, unele dintre acestea nefiind pe placul meu, dar probabil că nici eu nu sunt pe placul tuturor credincioşilor. Probabil că nu mereu le place oamenilor cum se aude corul atunci când îl conduc sau nu mereu cântările sunt interpretate corect.”
Ultima întrebare pe care i-am adresat-o s-a legat de schimbările pe care le-ar aduce el în Biserica „Sfântul Dumitru-Poștă”. După câteva momente de gândire, mi-a mărturisit că i se pare o întrebare dificilă. ,,Aş prefera ca oamenii să rămână la fel de implicaţi sau să fie mai implicaţi şi să devină din ce în ce mai interesaţi când este vorba de căutarea lui Dumnezeu şi de păstrarea unei relaţii vii cu Domnul.”

(Foto: Laura Dobre)

Reprezentativ

RESTAURAREA CATAPETESMEI (Nr. 172/2019)

Schela și-a făcut din nou apariția în sfântul lăcaș. Acum, este montată la catapeteasmă, ultimul obiectiv major de restaurat din patrimoniul bisericii. Mulțumim celor care au ajutat la montarea schelei! Echipa condusă de doamna Sultana Ruxandra Polizu-Guță a luat elemente fragile spre a fi recondiționate la laboratorul Iorux, iar structura iconostasului va fi restaurată pe poziție. Sperăm să fiți alături de noi în această călătorie anevoioasă, dar fericită, de a reda strălucirea unui lăcaș minunat din Centrul Vechi și din inima României.

887766

(Foto: Laura Dobre)

Reprezentativ

Nevoia de săpun (Nr. 171/2019)

555Pr. Paroh Dr. Mihai Gojgar

Știți care e cel mai mare pericol pentru autorități în cazul unui cutremur major în Capitală? Nu, nu victimele clădirilor afectate. Nici eu nu știam că răspunsul este legat de vandalism, hoție, tâlhărie. Nu mi-a venit să cred…
….
Vă rog să vă uitați și dumneavoatră pe camere, pe la 14:20, îmi spune domnul consilier Valeriu Brahă. Derulez înregistrările și urmăresc imaginile. E o zi frumoasă, neașteptat de caldă pentru jumătatea lui februarie. E miezul zilei și asta se vede și din ritmul pelerinilor care intră în biserică și merg să aprindă o lumânare. Suntem în Centrul istoric al Bucureștiului. Văd curtea și interiorul bisericii pe ecranul de supraveghere. Îmi atrage atenția o femeie îmbrobodită și cu o geacă de fâș. Își face cruci largi și pare că rostește rugăciuni fierbinți. La intrarea în biserică, la sfintele moaște, la cutia unde se pun acatiste și donații, la ceilalți oameni din biserică. Peste tot și neîncetat, femeia se închină și se roagă. Admiră bolta absidei concomitent cu poziția omului de la pangar. Și se roagă, evident. Nu îți dai seama ce spune. Iubitoare de artă? Văduvă ce își plânge nedreptatea? Credincioasă ferventă?
Încă o cruce scurtă și iese din biserică. Se întoarce și cere cheia de la toaletă. Două minute mai târziu, aduce cheia înapoi și…revine spre toaletă. Urcă treptele înapoi și dă să iasă din curte. Instinctul domnului Brahă îl face să fugă după ea și să o întrebe ce ascunde sub haine. La iveală, iese un recipient cu săpun lichid, subtilizat din baie mai devreme. A scăpat doar cu câteva invective și cu posibilitatea de a fura mai departe, din alte locuri în care mila se confundă cu îngăduirea răului, din alte biserici sau locuri de la care lumea pretinde etichetă, valori sau caracter. Dar lumea e ceva abstract. Lumea e formată din elemente concrete – oameni. Oamenii care se închină larg în biserici vor toalete curate și fură săpunul gazdei. În timp ce scriu, văd în spatele laptop-ului o carte ce abordează mentalitatea deschisă, aud glasul celui care îmi spunea că pericolul unui cataclism vine din seria de infracțiuni și rememorez jocul imprevizibil al degetelor pe mouse-ul care oglindește uimirea autorului rândurilor de față.
E clar că avem nevoie de săpun. Mult. Și de multă igienă. Trupească și sufletească.

(Foto: Laura Dobre)

Reprezentativ

Când se săvârşeşte logodna? (Nr 171/2019)

444Dragoș – Andrei Isbășoiu

Deşi mulţi oameni consideră că logodna reprezintă doar înţelegerea dintre un tânăr şi o tânără în privinţa căsătoriei, trebuie cunoscut faptul că Sfânta Taină a Cununiei este precedată de slujba logodnei, moment în care verighetele se binecuvântează şi li se pun mirilor. Astfel, logodna este asimilată cu căsătoria şi atrage după sine impedimente asemănătoare cu ale acesteia. Desfacerea logodnei presupune slujba celei de a doua căsătorii în cazul în care mirii au fost logodiţi înainte.
Cei mai mulţi tineri aleg să oficieze logodna şi Cununia împreună, dar apar excepţii fundamentate pe argumente eronate. Există categoria de tineri care percep logodna ca pe o ceremonie fără consecinţe în viaţa lor, din cauza neştiinţei sau din dorinţa de a ascunde intenţia căsătoriei sau hotărârea de a o face fără consimţământul părinţilor.
Pentru unii, logodna presupune o slujbă religioasă care permite începerea vieţii intime între parteneri. De aceea, după oficierea logodnei, preotului îi este adresată rugămintea de a le citi celor logodiţi o rugăciune de dezlegare pentru a putea începe viaţa de familie. Această cerere este nefondată, întrucât nu există o astfel de rugăciune și doar prin Cununie se binecuvântează şi se sfinţeşte viaţa de familie.
Probabil că pentru anumiţi tineri, săvârşirea logodnei este poarta pentru căsătoria de probă, deşi există riscul despărţirii şi, astfel, slujba este batjocorită.Mulţi dintre cei care s-au logodit religios nu mai consideră necesară slujba Cununiei, urmând să trăiască în concubinaj o perioadă mare de timp sau tot restul vieţii, lucru care nu este admis din punct de vedere moral. De altfel, apar situaţii de bigamie dacă tinerii logodiţi se despart şi se căsătoresc cu alte persoane fără ca preotul să fie anunţat şi fără să fi avut loc divorţul religios.
Cunoscând toate aceste situaţii, este bine ca logodna să fie privită doar în perspectiva căsătoriei şi, astfel, să fie săvârşită împreună cu Sfânta Taină a Cununiei pentru ca punerea verighetelor să reprezinte binecuvântarea făgăduinţei făcute de către cei doi tineri înaintea lui Dumnezeu. Sursă: Pr. Prof. Dr. Nicolae D. Necula, Tradiţie şi înnoire liturgică, vol. 1, Ed. Trinitas, Bucureşti, 2014, pp. 580-585

(Foto: Laura Dobre)

Reprezentativ

Metoda tratteggio (Nr. 171/2019)

1 Sultana-Ruxandra POLIZU

Integrări cromatice prin metoda tratteggio pe formă în zona registrului împărătesc (poalele icoanelor împărătești), după ce s-au efectuat completările cu lemn pe zonele sculptate care lipseau. Completările au fost grunduite, izolate și tratate cromatic, astfel încât să se integreze aspectului originar.

 

23

(Foto: Sultana-Ruxandra POLIZU)

Reprezentativ

Discuție în tramvai (Nr. 170/2019)

333Pr. Paroh Dr. Mihai Gojgar

Era o după-amiază obișnuită de luni, la sfârșit de ianuarie, când, după ceva timp, călătoream cu tramvaiul. Pentru că îmi amânasem răspunsurile la corespondență, mi-am propus să o fac în cursul celor vreo 15 stații. Lucru reușit, de altfel, doar până în a doua parte a drumului. Nu pentru că s-ar fi aglomerat, nu, ci pentru că atenția mi-a fost răpită de un dialog desfășurat la doi metri de mine, între doi bărbați, având vârsta de, să zicem, 47 și 21 de ani. Nivelul fonic al conversației mi-ar fi permis să îi aud și dacă eram la 10 metri. Dar nu zgomotul m-a făcut să abandonez e-mail-urile mele, ci subiectul discuției. Nimic filosofic, profund sau nemaiauzit. Dar poate ceva necesar de auzit din când în când. Și cred că prețul călătoriei, atunci când primești un mesaj folositor, se justifică de două ori. Și mai cred că Dumnezeu trimite semnele Sale, dar suntem prea ocupați cu ale noastre, cu semnalele telefonului, ale traficului sau, în general, ale întregului univers tehnologic în care pare că suntem captivi.
Să revin la cei doi. Primele fraze erau legate de mustrarea pe care cel mai în vârstă o adresase unei femei, dintr-un alt mijloc de transport, căreia îi reproșase că (sic!) vorbește prea tare și că l-a înnebunit cu modul în care pune ea varza la murat, cu tot procesul relatat, cu cele mai mici amănunte. Scena îl amuza teribil pe imberb, care, agățat de barele din spatele tramvaiului, râdea în hohote și cerea alte detalii. Cumva, au ajuns să vorbească despre serviciu (erau colegi) și cel mic povestea cum un camarad îi ceruse 2 lei să își ia o pâine și două felii de parizer. De unde, băi, 2 lei? Plouă cu bani? O stație a fost rezervată dezbaterii dacă poți cumpăra cu 2 lei așa ceva, ori tipul respectiv cerea banii pentru altceva. Dumneavoastră știți dacă puteți lua cu 2 lei pâine și parizer? Atunci, am coborât privirea spre picioarele lor și am văzut că între ei se afla o liză, neprofesională, pe care o avea în grijă cel mai mare. De ce nu merge să care? Uite, te cheamă unul să îi muți niște baxuri. Îți dă 7 lei. Păi, cu 7 lei îți iei niște cartofi. Îți iei juma de kil de ceapă. Mai pui acolo un bulion și, gata!, ai mâncare două zile! Trei!
Inițial, am fost deranjat de lipsa de maniere a celor doi. Mă disturbau din treburile mele. Vorbeau tare, cu dezacorduri brutale și pe subiecte modeste. Pe parcurs, am înțeles, în cele câteva minute în care am împărțit o bucată de tramvai, că, împreună, suntem o bucățică de România. Că în timp ce unii capturează o bucată din resursele acestei țări, unii cară o liză pentru o bucată de pâine. Că în timp ce noi nu ne aplecăm să luăm de jos 50 de bani, alții se întreabă de unde ar putea avea 2 lei în buzunar. Că 20 de lei lăsați bacșiș la restaurant, peste cei 10% conform cutumei, doar pentru a ne arăta generoși, înseamnă, în altă parte, mâncarea pe vreo săptămână pentru un amărât.
Așa mi-am adus aminte de faptul că un teolog asemăna iadul cu o călătorie agonizantă cu un tramvai, în care suntem foarte înghesuiți și, în același timp, nu cunoaștem și nu vedem pe nimeni. În ce măsură lumea în care trăim se aseamănă unui astfel de tramvai? În ce măsură am devenit absorbiți de grijile noastre, încât să nu mai remarcăm pe nimeni și nimic?

(Foto: Mihai Mircea)

Ce ar trebui să ştim despre naşii de cununie? (Nr. 170/2019)

nunta TitusDragoș – Andrei Isbășoiu

Pentru majoritatea tinerilor care vor să se căsătorească, probabil că găsirea naşilor nu reprezintă cea mai importantă problemă care apare atunci când decid detaliile legate de nuntă. Din păcate, alegerea naşilor nu este luată în serios în societatea contemporană. Tinerii care se căsătoresc nu conştientizează faptul că îşi pot alege părinţii care îi vor povăţui din momentul în care vor deveni un singur trup în faţa Domnului, întrucât naşii sunt părinţii spirituali ai mirilor, având misiunea de a-i conduce pe tinerii căsătoriţi spre Împărăţia Cerurilor. De aceea, naşii trebuie să fie ortodocşi, cununaţi şi cu viaţă morală exemplară.
Rânduiala ca naşii să fie ortodocşi nu este formulată la întâmplare, ci cu scopul de a-i călăuzi pe fini în spiritul tradiţiei şi credinţei ortodoxe. Nu se acceptă naşi care aparţin altor confesiuni creştine sau religii. Cum ar putea o familie catolică să călăuzească o tânără familie ortodoxă dacă nu au în comun aceeaşi credinţă? Pentru tinerii zilelor noastre, acest impediment nu are sens, deoarece naşii nu mai iau în serios povăţuirea mirilor, din nefericire. Condiţia de a avea naşi ortodocşi nu este suficientă. Este cea mai simplă cerinţă, fiind urmată de celelate două, complicate pentru lumea de astăzi. Naşii trebuie să fie căsătoriţi, deşi sunt persoane care nu cunosc această rânduială şi cer să fie cununate de o pereche apropiată lor, care nu formează o familie, ci probabil încă se află în „perioada de probă”. Cum ar putea doi tineri necăsătoriţi să îndrume pe cei care vor să se cunune? Dacă se mai pune problema şi de viaţă morală exemplară, deja unii ar putea spune că Biserica întrece măsura, iar preoţii nu mai sunt în pas cu realitatea. Totuşi, aceste reguli nu au fost puse la întâmplare, ci spre binele finilor şi al naşilor.
Cunoscând toate acestea, de acum înainte, o viitoare familie care doreşte să meargă pe calea lui Dumnezeu ar trebui să îşi aleagă naşii cu mare grijă, iar cei care sunt rugaţi să devină naşi să se gândească bine dacă într-adevăr vor putea să le fie părinţi spirituali tinerilor care vor întemeia o familie. Sursă: Pr. Prof. Dr. Nicolae D. Necula, Tradiţie şi înnoire în slujirea liturgică, vol. 1, ed. a II-a, Ed. Trinitas, Bucureşti, 2014, pp. 617-620

(Foto: Titus Drăgan)

Ședința lunară a Consiliului Parohial (Nr. 170/2019)

22Desfășurată pe 3 februarie, imediat după Sfânta Liturghie, ședința a punctat câteva dintre cele mai importante activități legate de restaurarea și înfrumusețarea bisericii, precum și chestiuni curente legate de curățenie și buna-chivernisire a spațiului nostru.
Strângerea formularelor 230 este o urgență, având în vedere că anul acesta, depunerea lor se face până pe 15 martie. Așa că fiecare trebuie să încerce să aducă nu doar pe cele ale membrilor familiei, ci și cât mai multe de la prieteni, cunoștințe. Sunt mulți care nu cunosc ce reprezintă acest formular și mai mulți care nu știu că biserica noastră are nenumărate activități social-filantropice și culturale. Sperăm să fiți și dumneavoastră parte a acestui demers. Formularele sunt mereu la pangarul bisericii noastre și tot acolo se și depun.
Am constatat probleme legate de ceara căzută pe podea. Evident, e greu să nu fie nicio picătură căzută, doar că sunt prea multe în zonele celor două strane și unde se oferă pomelnicele la Sfântul Altar. Neglijența ne poate costa foarte mult, piatra naturală pe care o avem, deși foarte frumoasă, este foarte sensibilă la ceară și vin, de exemplu. Nu doar că e necesar să fim grijulii, dar și să atragem atenția, politicos, altora în această privință. Există la pangar și la icoana Maicii Domnului cartonașe pe care le puteți folosi.
La sfârșitul fiecărei săptămâni, părintele Mihai va alcătui o listă cu persoane pentru care suntem invitați să ne rugăm acasă, în cămara inimilor noastre. Evident, toți avem probleme; vor fi numiți cei care au situații presante, de urgență sau cu boli cronice, grave. Să vă rugaţi unul pentru altul, ca să vă vindecaţi, că mult poate rugăciunea stăruitoare a dreptului (Iacov 5, 16).

(Foto: Mihai Mircea)