Practici neliturgice în timpul Vohodului mare (Nr. 168/2019)

152307_vohodDragoș – Andrei Isbășoiu

Vohodul mare, unul dintre momentele importante ale Sfintei Liturghii, reprezintă ieşirea cu Cinstitele Daruri. Este corectă folosirea sintagmei Cinstitele Daruri, ci nu Sfintele Daruri, pentru că darurile de pâine şi de vin aduse de către credincioşi au fost doar binecuvântate în timpul Proscomidiei, urmând să fie sfinţite şi transformate în Trupul şi Sângele Domnului la rugăciunea în care este chemat Sfântul Duh.
În timpul Vohodului mare, Cinstitele Daruri sunt duse de la Proscomidiar pe Sfânta Masă. Ieşirea slujitorilor cu acestea a căpătat un caracter solemn, după cum se vede din practică. Credincioşii obişnuiesc să îngenuncheze în momentul Vohodului mare, dar unii dintre ei au recurs la anumite practici neliturgice, cum ar fi dorinţa de a le fi atinse capetele cu Sfântul Potir, pomenirea sau citirea pomelnicelor pentru vii şi adormiţi şi „căderea la Cinstitele Daruri”.
Atingerea capetelor credincioşilor cu Sfântul Potir nu apare în nicio rânduială de cult. Preotul este în mişcare atunci când merge să atingă capul fiecărui credincios cu Sfântul Potir, existând riscul de a vărsa vinul din acesta, fapt ce trebuie evitat. De asemenea, citirea pomelnicelor la Vohodul mare nu este justificată, întrucât pomelnicele sunt citite la Proscomidie, atunci când pe Sfântul Disc se scot părticele pentru cei vii şi adormiţi.
Practica cea mai ciudată este „căderea la Cinstitele Daruri”, adică întinderea anumitor credincioşi pe pardoseala bisericii pentru ca preotul să treacă cu Cinstitele Daruri peste ei. Aceştia consideră că trecerea preotului care ţine în mâini Cinstitele Daruri îi va vindeca de bolile pe care le au. În absenţa persoanelor care au nevoie de ajutor în anumite situaţii, unii credincioşi prezenţi la Sfânta Liturghie aruncă obiecte de uz personal (haine, fotografii), socotind că trecerea preotului cu Cinstitele Daruri peste acestea va avea un efect benefic asupra acelora.
Toate aceste practici nu au justificare liturgică. Credincioşii trebuie să caute ajutorul lui Dumnezeu prin participarea la Tainele şi ierurgiile rânduite pentru tămăduirea bolnavilor sau împlinirea altor scopuri curate şi nu trebuie să uite că Spovedania şi Împărtăşirea cu Hristos aduc vindecarea.
Sursă: Pr. Prof. Dr. Nicolae D. Necula, Tradiţie şi înnoire în slujirea liturgică, ed. a II-a, vol. 1, Ed. Trinitas, Bucureşti, 2014, pp. 365-370

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.