Pr.Paroh Dr. Mihai GOJGAR

Colectivul Redacției Revistei Dimitrios încearcă permanent să aducă elemente de noutate, să îmbogățească înțelegerea ortodoxiei, să problematizeze pe tematici actuale, să surprindă cu teme puțin-cunoscute. Așa se întâmplă cu numărul de față, dedicat …crinului. Nu ne-am schimbat specificul într-o publicație de horticultură, ci abordăm unul dintre simbolurile (poate chiar cel mai important) Bunei-Vestiri. Așa cum veți vedea în paginile următoare, minunata și parfumata floare are o simbolistică puternică, nu doar în creștinism. Izul ei, eleganța, puritatea au născut legende și au descris sensibilitatea umană. Un proverb chinezesc spune: Când nu mai ai în buzunar decât doi bănuți, cumpără-ți cu unul o bucată de pâine, iar cu celălalt un crin. Este un crin suficient pentru a umple nevoia de frumusețe din viața noastră? Înmiresmează el atât de mult existența noastră? Poate că da. Poate că simpla lui privire aduce aminte de începutul mântuirii noastre, acceptul Sfintei Fecioare Maria de a primi în pântece pe Fiul lui Dumnezeu. Poate că în acea conversație este o esență a delicateții care ne scapă, poate că mirosul acelei clipe ne depășește. Praful și grosolăniile întâmplate și întâmpinate ne-au răpit capacitatea de a simți prezența lui Dumnezeu în viața noastră. Sufletul n-are praf şi nici vreun lucru grosolan; el trebuie să fie mai fin decât aerul, mai impalpabil decât lumina, mai pur ca esenţa – este viaţa în puritate absolută… N-are rost să vorbesc cu tine despre lucruri de prisos, cum ar fi forma sufletului, sau  unde sălăşluieşte, sau dacă bea şi mănâncă, sau dacă are aripi; căci nu ştiu nimic din toate acestea. Nu. Este mai potrivit să ne încredem în Dumnezeu. Frumuseţea din lumea asta vine toată din mâna Lui, grăind despre perfecţiunea gustului. El este Creatorul tuturor formelor; El îmbracă crinul; El colorează trandafirul, El picură boaba de rouă. El face muzica naturii. El a alcătuit lumea asta cu tot ce e în ea, şi de aceea, încrezător ca un copil, las în seama Lui să alcătuiască şi Sufletul meu (Lew Wallace, Ben Hur).Colectivul Redacției Revistei Dimitrios încearcă permanent să aducă elemente de noutate, să îmbogățească înțelegerea ortodoxiei, să problematizeze pe tematici actuale, să surprindă cu teme puțin-cunoscute. Așa se întâmplă cu numărul de față, dedicat …crinului. Nu ne-am schimbat specificul într-o publicație de horticultură, ci abordăm unul dintre simbolurile (poate chiar cel mai important) Bunei-Vestiri. Așa cum veți vedea în paginile următoare, minunata și parfumata floare are o simbolistică puternică, nu doar în creștinism. Izul ei, eleganța, puritatea au născut legende și au descris sensibilitatea umană. Un proverb chinezesc spune: Când nu mai ai în buzunar decât doi bănuți, cumpără-ți cu unul o bucată de pâine, iar cu celălalt un crin. Este un crin suficient pentru a umple nevoia de frumusețe din viața noastră? Înmiresmează el atât de mult existența noastră? Poate că da. Poate că simpla lui privire aduce aminte de începutul mântuirii noastre, acceptul Sfintei Fecioare Maria de a primi în pântece pe Fiul lui Dumnezeu. Poate că în acea conversație este o esență a delicateții care ne scapă, poate că mirosul acelei clipe ne depășește. Praful și grosolăniile întâmplate și întâmpinate ne-au răpit capacitatea de a simți prezența lui Dumnezeu în viața noastră. Sufletul n-are praf şi nici vreun lucru grosolan; el trebuie să fie mai fin decât aerul, mai impalpabil decât lumina, mai pur ca esenţa – este viaţa în puritate absolută… N-are rost să vorbesc cu tine despre lucruri de prisos, cum ar fi forma sufletului, sau  unde sălăşluieşte, sau dacă bea şi mănâncă, sau dacă are aripi; căci nu ştiu nimic din toate acestea. Nu. Este mai potrivit să ne încredem în Dumnezeu. Frumuseţea din lumea asta vine toată din mâna Lui, grăind despre perfecţiunea gustului. El este Creatorul tuturor formelor; El îmbracă crinul; El colorează trandafirul, El picură boaba de rouă. El face muzica naturii. El a alcătuit lumea asta cu tot ce e în ea, şi de aceea, încrezător ca un copil, las în seama Lui să alcătuiască şi Sufletul meu (Lew Wallace, Ben Hur). Poate că e o idee bună să ai mereu un crin în fața ochilor. Oare, primăvara sufletului ar veni mereu când i-am absorbi frumusețea?