Oana IVAN

Pentru mine, Liturghia Darurilor mai înainte sfințite este un prilej de mare bucurie, dar și de mare înfiorare. Pentru mine, Liturghia Darurilor mai înainte sfințite este un prilej de mare bucurie, dar și de mare înfiorare. Mai întâi, fiindcă slujbele de seară au, în ce mă privește, o vibrație specială și răsunet  în timpurile de începuturi ale creștinismului, dar și ale înfloririi iubirii de Hristos în sufletul meu. Prima dată când am primit dezlegare să mă împărtășesc a fost în cadrul unei asemenea Liturghii și retrăiesc acel moment și emoțiile uriașe ale așteptării lui la fiecare participare la această Liturghie. Mai apoi, pentru că-mi oferă o experiență foarte puternică a conștientizării neputinței omenești, după o zi de postire mai aspră și o recunoștință mai autentică pentru  ajutorul pe care-l primim de la Dumnezeu în fiecare clipă și pe care, de multe ori, prinsă în zgomotul zilelor, îl trec cu vederea sau nu-l prețuiesc la adevărata valoare. O găsesc ca pe o reprezentare foarte puternică a credinței, fiindcă, în mod paradoxal, înțelegi și resimți mai apropiat lumina și puterea ei, chiar dacă slujba se desfășoară în întuneric. Fără a putea vedea fețele celor din jur, te simți mai apropiat de ceilalți și de Dumnezeu.