Cristiana Elena Zdrafcu

Cine ar fi crezut că eroii noştri ne vor ajuta şi de „dincolo“? Animată de această credinţă, Asociaţia Neamunit a demarat proiectul  „Fii ai Romaniei Nemuritori“, pentru că încă există oameni ai căror eroi nu sunt personaje ficţionale, ci eroii neamului românesc. Banii obţinuţi din vânzarea de tricouri cu aceştia sunt folosiţi pentru a ajuta copiii cu o situaţie materială precară, dar care au nevoie de „aripi“ pentru a-şi continua studiile şi pasiunile.

            Astfel, a apărut şi colaborarea dintre Asociaţia Umanitară Tadeu şi Asociaţia Neamunit. De Asociaţia Umanitară Tadeu aflasem de ceva vreme de la biserică, însă nu îndrăznisem să le propun o colaborare, gândindu-mă că şi ei sunt ocupaţi cu propriile acţiuni. Părintele Mihai m-a îndemnat însă să mă adresez Cameliei Buricea („unul dintre oamenii de bază ai Asociaţiei“ ) pentru a cunoaşte trei copii din evidenţa Asociaţiei care merită şi au nevoie de bursele „Fii ai României“.

            Astfel, le-am cunoscut pe Maria Grigore, Maria Istrate şi Carla. Una mai frumoasă şi mai talentată ca alta.

            Mariei Grigore îi place teatrul şi poezia (nu doar citeşte, ci şi compune poezii).

            Maria Istrate face gimnastică şi cântă la vioară.

            Carlei îi place să citească şi să coasă.

            Însă, dincolo de pasiunile pe care le au fiecare dintre cele trei fete, am descoperit trei poveşti de viaţă care mi-au confirmat faptul că nu avem dreptul să ne plângem şi nici să căutăm justificări, ci să ne purtăm demni crucea. Iar în ochii lor am descoperit o maturitate pe care mulţi nu o posedă nici măcar la vârste înaintate. M-a schimbat şi m-a marcat profund interacţiunea cu aceste trei suflete… şi nu mi-e ruşine să recunosc. Dimpotrivă, și Îi mulţumesc lui Dumnezeu şi Asociaţiei Umanitare Tadeu pentru ocazia de a le fi cunoscut şi pentru onoarea de a le fi putut ajuta.

            Ajutorul financiar al Asociaţiei Neamunit nu a reprezentat decât o cărămidă aşezată la baza evoluţiei lor. Sperăm ca, prin această colaborare, să putem „lucra“ în continuare la construcţia viitorului acestor copii. Ne-a murit deja o elită (în perioada comunistă), aşa încât este datoria noastră să susţinem astfel de oameni. Dacă nu putem fi noi unii dintre ei, măcar să ajutăm la devenirea celor care posedă calităţile necesare.

            Jertfa înaintaşilor noştri ne obligă.