MIROS DE MIR ȘI DE HRAM

Pr. Paroh Dr. Mihai GOJGAR

Cu doar câteva zile înaintea celei mai importante zi din calendarul anual al Bisericii „Sfântul Dumitru-Poştă“ – Paraclis Universitar, am ales pentru Revista Dimitrios o temă tangenţială cu viaţa ocrotitorului nostru istoric, Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir. Cine a avut bucuria să se închine moaştelor sale la Tesalonic, a văzut minunea dumnezeiască întâmplându-se în faţa lor. Paginile următoare abordează subiectul untdelemnului miraculos care naşte vindecări, izbăviri, răspunsuri la dileme.
Marele martir Dimitrie este singurul sfânt din calendarul ortodox numit cu formula „Izvorâtorul de Mir”. Totuşi, nu vorbim aici de o exclusivitate a generării uleiului din lumea Împărăţiei lui Dumnezeu. Mireasma harului trupului Sfântului Gheorghe, a Sfintei Parascheva de la Iaşi, dar şi a majorităţii sfinţilor uimeşte închinătorii. Parfumul, de o esenţă necunoscută simţurilor noastre, aduce aminte de paradisul pierdut, dar reprezintă şi o motivaţie pentru a-l căuta pe cel promis de Domnul la sfârşitul nostru. Faptul că el apare la rămăşiţele pământeşti ale celor care au fost „casnici ai lui Dumnezeu”, iubitori de semeni şi de Hristos, pecetluieşte opinia unei comunităţi în privinţa declarării sfinţeniei cuiva. Izvorârea de mir nu este argument unic şi absolut al canonizării, totuşi. Se poate întâmpla ca relicvele sfinte ale unor eroi ai credinţei şi faptei bune să nu aducă şi untdelemnul paradisiac. Ar fi minunat să ne desprindem de ideea că sfinţenia cuiva depinde de semnele văzute ale moaştelor, fie că vorbim de izvorârea de mir, de sânge, fie de o serie de tămăduiri petrecute la contactul cu ele.
Nu vom putea ajunge la Tesalonic în zilele următoare, dar mirosul paradisiac al prezenţei impunătorului mucenic în lăcaşul din strada Franceză depinde nu de mir, ci de noi. Cât de departe ajunge mirosul mirului?

Articol apărut în REVISTA DIMITRIOS nr. 37 (136)