După cum pe Vameş, Doamne
L-ai făcut “luminător”,
Fă-mă şi pe mine astăzi
Decât ieri mai râvnitor.

Paşii mei slăbit-au foarte
Şi mă poticnesc să cad,
Iar viaţa mea cea stearpă
S-a apropiat de iad.

Nu se află vindecare
În netrebnicul meu trup
Şi “năravul din născare”
Nici acum nu pot să-l rup.

Învechitu-m-am în rele
Şi de ele nu mai scap
Căci s-au înmulţit mai tare
Decât perii mei din cap.

Părăsit sunt de prieteni
Şi de unii dintre fraţi,
Cari s-au smintit de mine
Şi se află depărtaţi.

Luminează-mi, Doamne, calea,
Înnoindu-mi sfântul dar
Şi dulceaţa Ta cerească
Să mă veselească iar.

Pomenirea Ta cea sfântă
Dă s-o am neîncetat
Şi din inima înfrântă
Fă “locaş” prea luminat.

(Rugăciune, Sfântul Ioan Iacob Hozevitul)

 

Foto: Laura Dobre