Despre sărindare

1391267299farro-3Sărindarul este rânduiala de pomenire a mortilor sau a viilor la patruzeci de Sfinte Liturghii succesive. În lb. greacă „sărindar” inseamnă patruzeci (σαραντάρι).
Preotul  pomeneşte sărindarele la 40 de Proscomidii săvarşite duminica, in sărbatori si in alte zile,  scoţând pe Sfantul Disc miride (părticele din prescurile aduse la altar) pentru vii – respectiv pentru adormiţi – dupa cum este intocmit pomelnicul.
Sărindarul este de doua feluri: sărindarul de obşte si sărindarul individual.
Sărindarul individual este dat de creştini din proprie iniţiativă, fie pentru pomenirea unor adormiţi, fie pentru vii, pentru a cere de la Dumnezeu iertare şi dezlegare de păcate.
Sărindarul de obste se săvarşeste de către preot timp de 40 de Liturghii neintrerupt in cinstea unui eveniment cum ar fi: sfinţirea bisericii, hirotonie etc. Pe pomelnice este scris atunci numele celuor care au contribuit la (re)facerea bisericii, fântânii etc.
Sărindarele se pot da în principiu oricând, dar mai ales în perioadele liturgice mai importante, ca de exemplu la începutul Postului Mare sau oricând Sfânta Liturghie se săvârşeşte mai des sau zilnic. Tot din acest motiv, unii credincioşi preferă să dea sărindarele la bisericile mănăstireşti, unde Sfânta Liturghie se săvârşeşte des.
Credinciosul care doreşte să se săvârşească această pomenire la patruzeci de Liturghii succesive aduce la biserică în primul rând un pomelnic cu numele celui sau ale celor care doreşte să fie pomeniţi; mai aduce şi toate cele necesare pentru săvârşirea celor patruzeci de Sfinte Liturghii: prescuri, vin, untdelemn pentru candele, lumânări şi tămâie.
În unele locuri se obişnuieşte să se aducă şi diferite prinoase (ofrande) precum făină, grâu, zahăr, mirodenii şi alte lucruri necesare pregătirii colivelor şi, poate (în cazul făinei) a prescurilor pentru Liturghiile din zilele sau săptămânile următoare; uneori, la sfârşitul celor patruzeci de Liturghii, credincioşii iau făina acasă şi fac din ea nişte pâinici sau prescuri pe care le consumă întreaga familie. Acestea sunt considerate binecuvântate.
Sărindarele pentru cei morţi sunt pomenite în posturi la Sfânta Litrghie şi la slujba litiei pentru cei adormiţi – zilnic. În toate sâmbetele Postului Mare Biserica face pomenire specială pentru cei adormiţi săvârşind slujba Liturghiei şi a Parastasului .
Dezlegarea sărindarelor –  este ziua în care se împlinesc cele 40 de zile de pomenire, şi se celebrează prin slujirea celei de-a 40-a Litrughii şi a Parastasului. În Postul Mare dezlegarea sărindarelor se face în Sâmbăta Floriilor.
 
La sărindarele pentru morţi (adormiţi)
Astfel, dacă pomenirea s-a făcut pentru morţi, împreună cu ultima Liturghie se face slujba parastasului. În unele locuri unde se obişnuieşte să se facă pomenirea şi la mormânt, preotul mai poate săvârşi la mormânt rânduiala Panihidei.
Dacă cei care săvârşesc pomenirea doresc să dea atunci şi diferite lucruri de pomană (masă, pat, haine, vase sau mâncare), preotul se poate duce la casa celui care săvârşeşte pomenirea: acolo face mai întâi slujba sfinţirii mici a apei, apoi rânduiala Panihidei. Tămâiază toate lucrurile care urmează să fie date de pomană. Înainte de otpust, care marchează încheierea slujbei, preotul citeşte din Molitfelnic rugăciunea pentru împărţirea hainelor şi a celorlalte obiecte; după otpust le stropeşte cu apă sfinţită, apoi se dau se cântă “Veşnica pomenire…” pentru cel adormit, apoi încheie cu „Pentru rugăciunile sfinţilor părinţilor noştri…”.
 
La sărindarele pentru vii şi adormiţi
Dacă sărindarul se face atât pentru vii, cât şi pentru adormiţi, la slujba de acasă, după Panihidă şi „Veşnica pomenire…”, slujba nu se încheie, ci preotul dă iarăşi binecuvântarea, apoi se rostesc rugăciunile începătoare ectenia întreită pentru vii, unde se pomenesc numele celor ce au săvârşit pomenirea, apoi otpustul mic, „Bogaţii au sărăcit şi au flămânzit…” şi încheierea amintită mai sus, după care binecuvintează masa.
 
Despre folosul sărindarelor
Sărindarele sunt de mare trebuinţă pentru suflet. Pentru acei creştini care au făcut aceste sărindare, ele înlocuiesc pomelnicele si soroacele, care ar trebui să ni se faca după înmormântare, în caz că nu are cine să ni le facă. Mai ales sunt asiguraţi cei care iau parte şi la Liturghie. Aşadar, prin sărindare ne pregătim sufletele cât suntem in viaţă, şi putem sa mai facem ceva pentru suflet.
subsol

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.