Crăița GEORGESCU (articol apărut în nr. 114 al Revistei Dimitrios)
Poezia a fost compusă de doamna Georgescu (care nu este enoriaşa noastră, dar i-am cunoscut tulburătoarea poveste de viaţă) pentru părintele dumneaei spiritual. I-am făcut loc în Revista Dimitrios şi pe site ca un prinos de recunoştinţă pentru venerabilul îndrumător, cât şi pentru a arăta mulţumirea doamnei faţă de influenţa duhovnicului.
Duhovnicul meu e ca o stâncă
formată dintr-o dragoste mare și-adâncă.
Nu-i pasă de valuri, le ține piept,
puterea i-e dată de Domnul cel drept.
Duhovnicul meu e un artist
mereu este vesel, niciodată nu-i trist.
Bucuria i-e dată de harul de sus,
ce vine la toți, prin Domnul Iisus.
Duhovnicul meu e ca mierea de bun,
e răbdător și ascultă tot ce îi spun.
Chiar când greșesc față de el,
iubirea-i pentru mine este la fel.
Și-atunci când vorbesc cu duhovnicul meu,
e ca și când mi-ar vorbi Dumnezeu.
De-aceea de-acum și chiar dacă mor,
pe veci îi voi fi recunoscător!