AU STUDENŢII TIMP DE VOLUNTARIAT?

Alexandra NICOLAESCU (articol apărut în nr. 111 al Revistei Dimitrios)

activitate-ecologizare-ator-iasi_3Timpul rămâne una dintre principalele probleme ale omului modern. Mereu căutăm să câștigăm cât mai mult timp liber. Uităm că noi, oamenii, dăm valoare timpului, care ne este dat pentru desăvârșire sau condamnare. Noi alegem calea. Fără noi, timpul nu are nicio valoare sau rost. Așadar, activitățile noastre trebuie să fie alese cu înțelepciune.

La întrebarea pusă în titlu, mulți studenți răspund: Nu. Nu au timp și pentru voluntariat. Mai ales dacă nu simt nevoia de a dărui ceva celorlalți. Una dintre tentațiile studentului este modul în care alege să-și petreacă timpul, de a merge la un curs sau nu. Invitația la un suc pare mult mai interesantă decât o oră dăruită unor copii sau unor bătrâni din centre. Pe fondul alegerii, deseori, neinspirate a specializării, practica obligatorie din timpul facultății este, pentru mulți studenți, o corvoadă. Drept urmare, puțini studenți mai sunt dispuși să facă și voluntariat. Vacanța de vară este mult așteptată, iar voluntariatul în timpul verii este exclus.

Sunt însă și excepții: acei studenți pasionați de ceea ce și-au ales. Aceștia sunt dispuși să-și petreacă timpul liber în activități constructive și benefice pentru cei mai puțin avantajați de viață. Mai mult, unii dintre aceștia au și o slujbă. De cele mai multe ori, programul este foarte solicitant și abia mai lasă loc pentru școală. Este greu să-și găsească o zi liberă pentru a aduce bucurie pe chipul unor copii din spital, de exemplu, dar nu imposibil? Discernământul este necesar în administrarea timpului nostru, pentru că vom da socoteală pentru cheltuirea lui.

Invocata lipsă a timpului este, însă, de cele mai multe ori, doar o scuză. Voluntariatul, prin definiţie, nu este remunerat și aceasta îl face neatractiv în ochii tinerilor. Dar principala cauză a neimplicării acestora este faptul că părinții, profesorii, societatea nu promovează voluntariatul și valoarea acestuia în dezvoltarea tânărului, atât profesional, cât și duhovnicesc. Avem nevoie în comunitățile noastre de exemple de oameni care au devenit mai buni după experiențele dobândite în timpul voluntariatului.

„PRIVEGHEAŢI ŞI VĂ RUGAŢI, CA SĂ NU INTRAŢI ÎN ISPITĂ”

Monica DAMIAN (articol apărut în nr. 111 al Revistei Dimitrios)

impartasanie-sfantul-potir-foto-oana-nechiforSuntem ispitiți de diavol în fiecare clipă, căci „…Potrivnicul vostru, diavolul, umblă, răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită” (I Petru 5, 8). Însă, nu poate face rău nimănui fără îngăduința lui Dumnezeu. Atunci când omul este stăpănit de duhuri necurate, nu se mai comportă ca o persoană independentă; toate acțiunile lui sunt dirijate de duhul viclean (Arhim. Nectarie Moulatsioti, Despre farmece și cum pot fi ele dezlegate, p. 25).

Manifestările posedării demonice le putem observa în fața icoanelor, a Sfintelor Moaște, a Crucii, a Sfintelor Taine, întrucât demonii nu suportă lucrurile sfinte, fapt dovedit și de minunea vindecării unui tânăr din Patra, petrecută în ajunul praznicului Sfântului Cosma. Acest tânăr, legat cu lanțuri, a fost așezat în partea de nord-vest a bisericii, unde a fost adusă o icoană și pusă deasupra lui. Diavolii, însă, au aruncat-o, neputând-o suporta. A doua zi, după otpustul Sfintei Liturghii, cel posedat de duhuri necurate a fost împărtășit, moment în care demonii au ieșit, spunând: „M-am făcut bine! Slavă Ţie, Dumnezeule! Doamne, miluieşte! Sfântul Cosma m-a vindecat! Dezlegaţi-mi lanţurile!”.

Remarcăm, deci, că Sfânta Euharistie este un medicament pentru cel ce primește Dumnezeieștile Taine ale lui Hristos, însă împărtășirea rară  poate fi o cauză a ispitelor noastre, fapt ce reiese dintr-o întâmplare din viața Sfântului Macarie Egipteanul. Fiind ispitit de o femeie „frumoasă la chip”, un egiptean  merge la un vrăjitor, rugându-l ca prin farmecele sale, femeia să fie izgonită de soț și să-l iubească pe el. Dar, neputând să o determine să cadă în păcatul desfrânării, a transformat-o într-o asemănare de animal.  Dându-și seama că este lucrarea vrăjmașului, soțul ei o duce la Cuviosul Macarie. Acesta a turnat apă sfințită pe capul ei, făcându-o să aibă chipul de femeie. Sfântul o sfătuiește să meargă des la biserică și să se împărtășească, explicându-i care este cauza ispitei ce o avusese:  „a venit asupra ta acea ispită, fiindcă cinci săptămâni au trecut de când ai fost părtaşă dumnezeieştilor Taine”. Însă, nu numai Sfânta Euharistie alungă demonii, ci și participarea la Taina Sfântului Maslu și la Sfânta Liturghie. Astfel, o femeie demonizată adusă la Mănăstirea Sfântului Gherasim din Kefalonia este tămăduită prin participarea la Liturghie și ungerea cu untdelemn sfințit. Femeia mărturisește, mai târziu, că simțea că îi iese din trup ceva puternic în timpul Liturghiei. În momentul ungerii cu untdelemn sfințit, demonizata s-a ridicat și a zis: „Nu-i de ajuns că popa al bătrân care trăiește aici nu-mi dă pace zi și noapte?… Acum vii și tu cu untdelemnul: O să mă ardeți voi doi!”.

O altă minune se petrece într-o insulă din Republica Fiji. Un ieromonah, în timpul vizitei unui bolnav la spital, a auzit țipetele îngrozitoare ale unei fete, din celălalt colț al culoarului. Mergând la ea, părintele a închinat-o cu crucea ce avea părticele din Cinstitul Lemn al Crucii pe care a fost răstignit Mântuitorul și, în cele din urmă, a introdus crucea  în gura bolnavei. Prin puterea crucii, fata s-a liniștit.

Din prezentarea câtorva minuni cu oamenii demonizați, remarcăm puterea pe care o are împărtășirea cu Trupul și Sângele lui Hristos, participarea la Sfânta Liturghie, ungerea cu untdelemn sfințit de la Sfântul Maslu, apropierea de Sfânta Cruce, agheasma asupra demonilor vicleni. Așadar, să ne ferim de patimi și să ducem o viață duhovnicească, astfel încât diavolul să nu pună stăpânire peste noi, pentru că atunci „Când sufletul, supunându-se patimilor, predă virtutea deprinderii păcătoase, respinge împărăţia lui Dumnezeu şi trece sub stăpânirea aducătoare de stricăciune a diavolului” (Sfântul Maxim Mărturisitorul).

SFINŢII CARE NE VEGHEAZĂ

Pr. Paroh Dr. Mihai GOJGAR (articol apărut în nr. 111 al Revistei Dimitrios)

agioslogginos02În ziua în care apare numărul de faţă al revistei noastre, 16 octombrie, Biserica Ortodoxă îl cinsteşte pe Sfântul Mucenic Longhin Sutaşul, martor la Cinstitele Pătimiri ale Mântuitorului Hristos. Sfântul se află reprezentat şi în biserica noastră, în absida de nord, deasupra stranei femeilor.

Sutaş sub comanda lui Pilat, a fost pus de pază atât la Răstignire, cât şi la mormânt. Văzând minunile care au însoţit moartea Domnului (cutremurul de pământ, eclipsa de soare, pietrele care se despicau), a strigat: „Cu adevărat Acesta a fost Fiul lui Dumnezeu” (Matei 27, 54). Împreună cu alţi doi ostaşi romani, a refuzat mita iudeilor ca să tăgăduiască Învierea Domnului. A preferat să îşi abandoneze serviciul militar, să se boteze şi să-L propovăduiască pe Hristos în Capadocia. Pârât că face misiune pentru creştini, vânat ca martor esenţial al Învierii lui Iisus, a fost decapitat, iar capul i-a fost trimis la Pilat şi la iudei şi aruncat în gunoi. Peste mulţi ani, o văduvă oarbă, care tocmai îşi pierduse unicul fiu, l-a visat pe Sfântul Longhin, care i-a indicat locul unde se află capul său. Săpând cu mâinile, nefericita şi-a recăpătat vederea şi a primit şi darul de a-l zări în vis pe fiul său, alături de Sfântul Longhin. A îngropat trupul fiului alături de capul sfântului, a zidit o biserică frumoasă deasupra şi şi-a dobândit liniştea sufletească.

Nu este o filă de sinaxar, ci o paradigmă pentru multe din episoadele vieţii noastre. Pierzând mult sau multe, orbiţi de durere şi însinguraţi, găsim izbăvire prin mila lui Dumnezeu şi întâlnirea providenţială a unui om sau unei comunităţi. Poate fi o biserică, un preot sau un sfânt care ne transmite un mesaj din veşnicie. Nu toate apar în vis, asta ca să nu dăm importanţă plăsmuirilor nocturne ale minţii. Dimpotrivă, visele ne pot păcăli foarte uşor. Dumnezeu găseşte căi potrivite pentru fiecare dintre noi să ne spună voia Sa. Ascultând-o cu atenţie şi fidelitate, ne putem găsi liniştea cugetului, puterea de a distinge culorile lumii (discernământul mult-iubit şi dorit de Părinţii Bisericii). Ridicaţi ochii spre chipul sfântului din absida de miazănoapte! Acum este nerestaurată, în curând va fi curăţată, mulţumită donaţiei a doi tineri din biserică, şi vom vedea mai limpede chipul unui model pentru toţi.

„Văzut-ai pe Mântuitorul răstignit şi luminându-te cu Razele Lui, ai fugit de întunericul cel preaadânc al necunoştinţei şi te-ai îndreptat către Dumnezeiasca Cunoştinţă, crezând că Cel Ce Se vede, este Dumnezeu. Pentru aceasta şi chinuindu-te te-ai numărat cu cetele mucenicilor, veselindu-te, Sfinte Mucenice Longhin, Preafericite. Cu care împreună roagă-te lui Hristos, Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce cinstesc cu dragoste sfântă pomenirea ta” (Sedealna Sfântului Longhin).

Cu rugăciunile sale şi ale tuturor sfinţilor, Dumnezeu să ne întărească şi să ne miluiască!