Emanuel Tudor (articol apărut în Revista Dimitrios, nr. 101)

«Pe fericiţii întru adormire eroii, ostaşii şi luptătorii români din toate timpurile şi din toate locurile, căzuţi pe câmpurile de luptă, în lagăre şi în închisori pentru apărarea patriei şi a credinţei strămoşeşti, pentru întregirea neamului, pentru libertatea şi demnitatea noastră, să-i pomenească Domnul Dumnezeu întru Împărăţia Sa», se rosteşte la ieşirea cu Cinstitele Daruri de către preot, deoa­rece Bisericile Ortodoxe sunt constituite ca Biserici Naţionale având adânci implicaţii în viaţa poporului şi de aici obligativitatea participării prin rugăciune la cultul eroilor, a celor care, într-un fel sau altul, s-au jertfit pe altarul patriei. Ceea ce îi leagă pe cei care s-au jertfit sau au fost martirizaţi este curajul, mai bine spus, eliberarea de frică. În lucrarea „Scara“, Sfântul Ioan Scărarul spunea: „Frica este o însuşire copilărească pe care o manifestă sufletul îmbătrânit întru slava deşartă. Frica este lipsa credinţei arătată în aşteptare plină de spaimă a unor lucruri neprevăzute. Este o presimţire a unei primejdii închipuite, o cutremurare a inimii care se înspăimântă şi se împuţinează pentru unele nenorociri îndoielnice. Teama este lipsirea de orice certitudine chiar şi în lucrurile cele mai sigure“, iar în Apocalipsa Sfântului Ioan fricoşii sunt primii menţionaţi, printre cei ce vor fi aruncaţi în iezerul de foc (Apoc. XXI, 8).

Dumnezeu este iubire şi unde apare iubirea, frica se risipeşte. Plecând de la acest adevăr, ajungem uşor la concluzia că nu poţi fi erou dacă nu iubeşti, pentru că numai din iubire poate să izvorască curajul de a-ţi asuma orice, oricât ar fi de greu, inclusiv martiriul. Eroii neamului românesc, pentru că sunt ortodocşi, îşi dorm somnul în nădejdea Învierii, iar jertfa lor ne responsabilizează pentru că nu a fost făcută pentru un popor dezbinat şi neiubitor, care se îndepărtează de valorile creştine. Amintirea lor trebuie cinstită în zilele de sărbătoare dedicate special acestora, dar mai ales prin ceea ce facem în fiecare zi, noi ca popor, pentru ca jertfa lor să nu fie în zadar, ci să ne ducă cu gândul şi cu inima la cuvintele Sfintei Evanghelii – „Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, aşa încât să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri (Matei V, 16)“.