Doamna Florica a fost așezată în pământul din care a fost făcută în chip tainic. Printre lacrimi și rugăciuni, printre razele de soare și globurile de pământ căzute peste sicriul dânsei, s-au asezat în inimile noastre câteva gânduri de mare preț.
Am văzut toți ce înseamnă să fii om bun. În jur de 100 de persoane au participat la slujba de înmormântare din biserica noastră. O slujbă emoționantă. Aproape toți au reușit să ajungă și la cimitir, tocmai în Măgurele, luându-și zile libere sau abandonând orice altă activitate.
Nu au fost bocete pline de disperare. Chipuri triste, da, flori tremurânde, rouă amară în colțurile ochilor, dar nu deznădejde. A fost o dovadă a evlaviei și credinței în Învierea noastră, a tuturor.
Nu în ultimul rând, am fost încă o dată biruit, uimit și fericit de spiritul jertfelnic pe care l-a dovedit comunitatea. Colecta pentru familie a găsit ecou în sufletele celor apropiați, dar și în ale unora care au cunoscut-o puțin, ca timp, pe blânda doamnă Florica. Amintesc doar gestul unui tânăr (G.T.), cu probleme financiare, cu un copil mic și soție bolnavă, care a oferit aproape 100 de lei. Eu știu că aceea a fost o jertfă și îi mulțumim. Ca el au fost încă vreo 40 de persoane care au donat din dragoste.
Doamna Radu va fi în memoria noastră mult timp de aici încolo. Golul lăsat de plecarea ei doare. Dar ultimele zile au arătat că suntem aproape unii de alții. Iar acestea sunt gândurile unui preot la sfârșitul unei zile în care a sărbătorit hramul Sfântului Haralambie, a prohodit unul din oamenii foarte apropiați și a împărtășit câteva trăiri unor prieteni.
Dumnezeu s-o ierte și s-o odihnească!