INTERVIU Ștefan Dulgheru

stefanAre 14 ani și vine, de șase, la Biserica “Sfântul Dumitru”. Majoritatea l-am văzut crescând sub ochii noștri: participă în fiecare duminică la Sfânta Liturghie, iar când școala îi permite, și la slujbele din timpul săptămânii, fiind un ajutor de nădejde pentru Părintele Mihai Gojgar. Spre mândria părinților lui și a noastră, Ștefan Dulgheru, paracliserul Bisericii “Sfântul Dumitru”, a promovat vara aceasta Școala Gimnazială “Regele Mihai I” din Capitală și a fost admis la Seminarul Teologic Ortodox din București. Poate nu întâmplător pentru el, noul an școlar începe în ziua Praznicului Înălțării Sfintei Cruci. Ne-a mărturisit, însă, că deși îi plăcea de mic să vină la biserică și să participe activ la viața liturgică, hotărârea de a urma Seminarul a venit mult mai târziu.

Ai știut dintotdeauna că vrei să urmezi Seminarul Teologic Ortodox din București sau ai mai avut și alte opțiuni?

Îmi doream să fac Seminarul, dar abia vara trecută m-am hotărât. E ceea ce simt, ceea ce cred că pot să fac: să-I slujesc Lui Dumnezeu. Părinții m-au susținut, deși tata m-a avertizat că

s-ar putea să fie mai greu decât la un liceu normal, dar eu am spus că vreau la seminar. Și Părintele Mihai m-a încurajat, dar mi-a zis că trebuie să învăț.

Cum au fost probele de admitere?

Am susținut două probe, la Muzică (aptitudini) și Religie. Nu au fost chiar ușoare. La Muzică mi s-a părut mai greu. Am început să mă pregătesc anul acesta, după Paște. Am învățat de pe manualele de Religie de clasele a VII-a și a VIII-a, iar Părintele Mihai îmi dădea temă să conspectez din Mica Biblie. Am avut emoții, dar aveam încredere că voi intra.

Ce așteptări ai de la această școală?

Vreau să mă apropii mai mult de Dumnezeu și vreau să învăț cât mai mult. La Seminar ai mai multe materii decât la un liceu obișnuit. Unii spun că se învață bine, e o școală modernă. Mulți elevi participă la olimpiade și au rezultate foarte bune. Acum, depinde dacă îți place. Dacă ai venit doar pentru că te-au obligat părinții… După seminar, aș vrea să dau la Facultatea de Teologie Ortodoxă, iar apoi, cine știe, poate chiar să devin preot.

Care crezi că este cea mai mare provocare, astăzi, pentru un preot?

Cel mai greu, cred, este atunci când te întâlnești cu oameni depărtați de Dumnezeu, oameni care nu mai au credință. Și nu ține doar te tine să îi aduci pe drumul cel bun. Tu poți să le explici, să îi împingi de la spate, dar e foarte importantă voința lor. La polul opus, frumusețea preoției este că ajuți alți oameni.

Îți mai amintești când ai venit pentru prima dată la această biserică?

Da, am venit cu tata, într-o duminică. Eram clasa a treia. Mie nu prea îmi plăcea să merg la slujbe, iar în ziua aceea tata m-a dus pe la mai multe biserici. Ultima în care am intrat a fost “Sfântul Dumitru – Poștă”. Se terminase Sfânta Liturghie, iar Părintele Mihai ținea predica. Mi-a plăcut foarte mult și am rămas.

Cum ai putea descrie comunitatea de la „Sfântul Dumitru”?

Sunt mulți tineri aici și oameni care cred cu adevărat în Dumnezeu.

Ce hobby-uri ai, cum îți ocupi timpul liber?

Să vin la biserică e un hobby.

Ai un model în preoție?

Da, Părintele Mihai Gojgar. E al doilea tată pentru mine.

Ștefan este unul dintre cei peste 50 de elevi care încep acum anul I la Seminarul Teologic Ortodox din București. Le urăm tuturor succes, să crească duhovnicește și să aibă un an școlar cu multe rezultate frumoase la învățătură!

Articol de Iuliana Lazăr publicat în nr. 83 al Revistei Dimitrios

 

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s