Sfinții Apostoli Petru și Pavel- pictura murală de pe fațada Bisericii Sf. Dumitru

Deasupra intrării în Biserica Sf. Dumitru, de-a stânga și de-a dreapta Ocrotitorului istoric, se află reprezentați Sfinții Apostoli Petru și Pavel. Desigur, acoperiți de schele, se observă mai greu. Nădăjduim că lăcașul va depăși cât mai repede perioada restaurării și cei doi apostoli vor fi văzuți cu ușurință.

Ca urmare a incendiului din 1847, care a deteriorat o bună parte din pictură, cupola centrală și semibolta pronaosului, precum și partea superioară a pereților verticali, au fost pictate din nou, în 1942, de către pictorul C. Vasilescu, în stil neobizantin, în tehnica „ulei”. Tot în acea periodă, s-au pictat în exterior, în tehnica „a fresco”, pe fațada de vest, cei 12 apostoli și icoana de hram, „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie”, precum și „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”, de către pictorul Ion Dogărăscu.

Sfântul Apostol Petru este reprezentat având în mâna dreapta Sfânta Evanghelie, iar în stânga două chei. Cheile de pe icoana Sf. Ap. Petru înseamnă Cheile Împărăției Cerurilor, pe care Domnul nostru Iisus Hristos în timpul vieții sale pământești, a făgăduit că le va da acestui mare apostol pentru mărturisirea lui hotărâtoare, că El este Fiul lui Dumnezeu. „Și venind Iisus în părțile Cezareii lui Filip, îi întreba pe ucenicii Săi zicând: „Cine zic oamenii că sânt Eu, Fiul Omului? Iar ei au răspuns: Unii, Iona Botezătorul, alții Ilie, alții Ieremia sau unul dintre prooroci. Și le-a zis: Dar voi cine ziceți că sânt? Răspunzând Simon Petru a zis.Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu”. (Mt. XVI 13-16)

După obiceiul popoarelor vechi precum și a evreilor, înmânarea cheilor înseamnă încredințarea stăpâniei asupra casei sau asupra averii. De această putere este legată și aceea de a lega și a dezlega păcatele oamenilor. Prin urmare, când Mântuitorul i-a dat Sf. Ap. Petru cheile, prin aceasta l-a împuternicit să lege și să dezlege păcatele oamenilor: ” Și orice vei lega pe pământ va fi legat și în ceruri și orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat și în ceruri” (Mt. XVI, 19). Deoarece Sf. Ap. Petru, cel dintâi a mărturisit că Hristos este Fiul lui Dumnezeu, tot cel dintâi dintre Apostoli a primit și făgăduința că va avea Cheile Împărăției Cerurilor, cel dintâi a fost împuternicit să lege și să dezlege păcatele oamenilor. Aceastムputere au primit-o toți apostolii, iar în mod egal, iar de la ei au primit-o episcopii și preoții.

Sfântul Apostol Pavel are, de asemenea, în mâna dreaptă Sfânta Evanghelie, iar în stânga o sabie. Sabia înseamnă propăvăduirea sârguitoare a cuvântului lui Dumnezeu. De două ori în scrierile sale Ap. Pavel înfățișează cuvântul sub chipul sabiei. În epistola către creștinii din Efes, vorbind despre lupta necontenită, care-l așteaptă cu căpeteniile, domniile și stăpâniile veacului acesta și împotriva duhurilor răutății celor de sub cer, dă sfat efesenilor să se îngrijească de armele duhovnicești, în numărul cărora arată și sabia duhovnicească, care simbolizează cuvântul lui Dumnezeu (Efes. VI, 12, 17).

În epistola sa către Evrei, ca să arate puterea și lucrarea cuvântului lui Dumnezeu, Sf. Ap. Pavel îl aseamănă cu o sabie ascuțită de amândouă părțile, arătând că cuvântul lui Dumnezeu lucrează mai puternic, decît ea. „Căci cuvântul lui Dumnezeu e viu și lucrător și mai ascuțit decât orice sabie cu două tăișuri și pătrunde până la despărțirea sufletului și duhului, dintre încheieturi și măduva, și destoinic este să judece simțirile și cugetările inimii” (Evr. IX, 12).

De asemenea, notăm și faptul că numai el, dintre toți Sfinții Apostoli, a fost decapitat, privilegiu acordat în calitate de cetățean roman.

„Cei ce sunteți între apostoli, mai întâi pe scaun șezători și lumii învățători, stăpânului tuturor rugați-vă, pace lumii să dăruiască și sufletelor noastre mare milă” (Troparul Sfinților Apostoli Petru și Pavel).

 

Articol scris de Pr. Paroh Mihai Gojgar pentru numărul 77 al Revistei Dimitrios

Grija de mine și grija de tine

 

În discuțiiIMG_9939_resizele preliminare cu restauratorul picturii murale a Bisericii Sf. Dumitru am abordat, evident, și chestiunile ce țin de organizarea șantierului, de frontul de lucru și de obligațiile financiare ale parohiei. Atunci când mi-a spus că pentru continuitatea lucrărilor, fără să ne întrerupem activitatea și pentru a putea încheia în termenul stabilit, ar fi necesară o sumă lunară de 30.000 de lei, am rămas mut. Suma, rezultată dintr-un simplu calcul aritmetic, mi-a provocat un vertij. De unde să scoatem noi 300 de milioane de lei vechi? Dacă aș fi avut o oglindă, mă gândeam că arătam ca Grigore Vasiliu Birlic rostind obsesiv „viceversa”, în Două lozuri. O grijă în plus. Din fericire, discuția aceea a fost acum câteva luni și, cum timpul temperează izbucnirile momentului, am reușit să-mi recapăt liniștea și încrederea în reușita proiectului.

Dar a fost un moment de cumpănă, de îngrijorare. Probabil că rugăciunea în comun cu dumneavoastră, ajutorul lui Dumnezeu, invocat la fiecare Sfântă Liturghie prin frumosul text de la final, au reușit să-mi redea azuriul speranței. Mă întreb, însă, ce fac ceilalți care nu beneficiază de un astfel de suport spiritual, emoțional? Grijile lumești sunt o chestiune ce ține de cotidian. Toți avem preocupări din sfera concretului: salariu, rată, obligații, reparații, spitalizări și cazări.

Duminica pe care o respirăm azi este a III-a după Rusalii, având adnotată în calendar explicația esențializată a pericopei evanghelice: Despre grijile vieții. Fragmentul citit în cadrul Sfintei Liturghii, Matei VI, 22-33, face parte din cea mai cunoscută și mai întinsă cuvântare a Mântuitorului din Noul Testament, Predica de pe munte. De aici ne invită Biserica să ne extragem și o parte din răspunsuri la dilemele și provocările zilnice legate de bani și neliniști materiale.

Chiar primul verset al textului evocat mai sus exprimă necesitatea unei perspective corecte, luminoase, optimiste: Luminătorul trupului este ochiul; de va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat (v. 22). Altfel spus, optica, dincolo de a fi un capitol important în fizică, este și un prim răspuns la întreaga problematică arătată aici. Depinde cum vezi lucrurile, depinde cum te raportezi la ele, depinde care îți este ținta. Dacă vrei să te strecori prin jungla fiarelor moderne, ispititoare și fatale în același timp, ca lăcomia, comoditatea, luxul, confortul dus la nepăsare de ceilalți, chiar prin metodele născute în șerpărie, atunci, se va întâmpla ce spune Hristos în versetul 23: Iar de va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi întunecat. Deci, dacă lumina care e în tine este întuneric, dar întunericul cu cât mai mult!

Mântuitorul evidențiază distincția între cele două perspective, finalizate, în cele din urmă, cu două atitudini. Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi şi pe celălalt îl va dispreţui; nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui mamona (v. 24). Ca și cum te-ai putea uita la lume chiorâș, cu un strabism manifest, încercând să îmbini două lumi ireconciliabile. E de preferat să rămâi chior, traducând asta printr-o lipsă de apetență în deslușirea sensurilor bănești ale existenței noastre, dar printr-o talie duhovnicească subțire. Da, e un portret al celui care nu se descurcă, celui care nu știe să dea șpaga, să fenteze, să păcălească, să deturneze, să miște ceva. E de preferat să fii chior pentru că înțelepciunea populară ne liniștește: are Dumnezeu grijă și de barza chioară. Priviţi la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în jitniţe, şi Tatăl vostru Cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai presus decât ele?

(v. 26) Nu suntem noi mai mult decât o pasăre, decât o barză? Deci, nu duceţi grijă, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca? (v. 31) Cum, Doamne, să nu ducem grijă? Trebuie să o facem, cum să nu? Dar să nu fim exagerați, disperați, uitând că Dumnezeu are grijă de toate.

Poate că dacă nu am avea pâine pe masă acum, ne-am pune întrebarea unde este Dumnezeu și de ce nu intervine să ne astâmpere foamea. Dar pentru că mă adresez unor oameni care, cei mai mulți, au acest minimum, vă invit la o destindere a frunții și o privire mai caldă îndreptată spre ceilalți, spre Dumnezeu. După cum spunea Părintele Arsenie Boca, grija omului de Dumnezeu simplifică grija omului de om, așa încât lăsându-ne luminați de el, poate soluțiile ne vor apărea mai clar. Despre grijile vieții a fost vorba aici, dar grijile lui 2015, procente, dobânzi și comisioane, sunt împinse la extremitatea orizonturilor noastre. Că după toate acestea se străduiesc neamurile; ştie doar Tatăl vostru Cel ceresc că aveţi nevoie de ele (v. 32). Se nasc în fața noastră grijile veșnice: Dumnezeu, semenii, eu.

Îmi eşti necesar pentru a înlocui grija de mine cu grija de tine, pentru a te pune în locul eului meu. Atât de intim îmi devii, atât de una cu mine, atât de mult te atrag în centrul existenţei mele, încât îmi substitui eul meu”. (Părintele Dumitru Stăniloae, Ascetica și Mistica).

Articol scris de Pr. Paroh Mihai Gojgar pentru numarul 77 al Revistei Dimitrios

 

 

Sfântul Iuda, ruda Domnului – ocrotitorul celor deznădăjduiți

SFsFDe multe ori Dumnezeu îngăduie diferite încercări și ispite în viața noastră, întrucât „paşaportul spre rai are neapărată nevoie de viza încercărilor”,  așa cum afirma Cuviosul Paisie Aghioritul. În necazuri cerem ajutor sfinților, căci ei se roagă pentru noi și rugăciunea lor este primită de Dumnezeu. Însă, de cele mai multe ori, nu conștientizăm ajutorul sfinților; considerăm depășirea ispitelor ca fiind lucru firesc.

Unul dintre sfinții grabnic ajutători și pe care îi prăznuim în această lună (19 iunie) este Sfântul Iuda, ruda Domnului, a cărui icoană – singura din  București – se află în Biserica Sfântul Dumitru Poștă, un loc cald și primitor, unde oamenii suferinzi își găsesc liniștea sufletească și alinare pentru durerile lor.

Din Viețile Sfinților aflăm că Sfântul Iuda a fost unul din cei doisprezece Sfinţi Apostoli ai lui Hristos, născut în Nazaretul Galileii, fiul lui Iosif, logodnicul Preacuratei Fecioare Maria, şi al Salomeei.

 

Sfântul Matei Evanghelistul îl numeşte Levi, care se tâlcuiește „împreunat” sau „din inimă” sau „ca un leu”, întrucât a stat lângă Hristos cu dragoste din inimă şi ca un leu s-a nevoit cu bărbăţie pentru El. Mărturisind pe Hristos și hrănind din învăţăturile sale apostoleşti ca prin nişte sâni de lapte pe cei ce erau prunci în credinţă, Sfântul Iuda a fost numit și Tadeu a cărui tâlcuiri sunt: „lăudător”, „mărturisitor” sau „sânii laptelui”. În Faptele Apostolilor este numit Sfântul Iuda Varsava, adică „fiul întoarcerii”, întrucât s-a întors la El prin pocăinţă, cu credinţă şi cu dragoste.

Din Rugăciunea către Sfântul Iuda reiese că este ocrotitorul celor aflați în „pragul disperării”: Tu ai dobândit de la Dumnezeu darul de a ajuta îndeosebi pe aceia care au pierdut orice speranță și se află în pragul disperării.

 

Mărturisesc că și eu mă număr printre cei care au primit ajutor de Sfântul Iuda Tadeu. Trecând printr-o perioadă destul de dificilă, am început să mă rog și Sfântului cu toată speranţa şi încrederea, să mă ajute şi să-mi dea putere să depășesc încercările vieții. Sfântul este lângă noi şi nu ne cere decât credinţă şi rugăciune, după îndemnul Mântuitorului: „Toate câte veţi cere, rugându-vă cu credinţă, le veţi şi primi“  (Matei, 21, 22). Cel care se roagă Sfântului Iuda, „puternic în minuni, credincios și grabnic ajutător”, simte o bucurie și o pace în suflet.

Propovăduind pe Hristos în multe țări și întorcând pe mulți de la înșelăciunea idolească la Hristos, Sfântul Iuda îi tămăduiește pe cei care i se roagă, așa cum subliniază și condacul Sfântului: „Cu minte tare ucenic ales tu te-ai arătat şi stâlp neclintit Bisericii lui Hristos, neamurilor ai propovăduit cuvântul lui Hristos, învăţându-le să creadă într-o Dumnezeire, din care pricină ai şi fost preamărit şi ai primit harul vindecării, ca să vindeci neputinţele celor ce aleargă către tine, Apostole Iuda întru tot lăudate”.

Vă îndemn să cereți ajutorul Sfântului Iuda în orice încercare pe care o aveți.

(Articol scris de Monica Damian pentru nr. 76 al Revistei Dimitrios)

Citește în continuare „Sfântul Iuda, ruda Domnului – ocrotitorul celor deznădăjduiți”