A fost o vreme, înainte de Marea Schismă, când în sânul Bisericii de Răsărit s-a produs o dureroasă frământare cu privire la cinstirea sfintelor icoane. Dușmani ai Bisericii, în frunte cu unii împărați ai Bizanțului, dușmani de care Biserica nu duce lipsă nici astăzi, au născocit şi au impus rătăcirea, că cinstirea pe care o dăm sfintelor icoane ar fi idolatrie, adică închinare la idoli și că această cinstire ar fi luată de la păgâni. Împărații împotrivitori au declanșat astfel o cruntă prigoană împotrivă creștinilor rămăși tributari practicii de totdeauna a Bisericii.

Cu puțină întrerupere, această persecuție a ținut peste 100 de ani, timp în care s-au convocat două sinoade, unul la Niceea, în 787, iar altul în 843, când s-a hotărât pentru întreaga Biserică repunerea întru cinstire a sfintelor icoane, ca o practică bazată pe învățătura corectă a Bisericii Universale. Restaurarea cultului sfintelor icoane a produs atunci în capitala Imperiului bizantin, Constantinopol, un entuziasm atât de mare, încât s-a hotărât ca biruința dreptei credințe să fie amintită în fiecare an, în prima duminică a Sfântului și Marelui Post. Din acest motiv a fost numită Duminica Ortodoxiei.

Dar ce înseamnă această Ortodoxie pe care noi o mărturisim? Înseamnă că este absolut necesar să ne precizăm identitatea mai ales când ne confruntăm nu numai cu diverse ideologii politice, ci și cu cele mai năstrușnice susțineri religioase, venite la noi din întreagă lume. A fi creștin ortodox înseamnă a trăi permanent bucuria credinței, a prezenței și purtării de grijă a lui Dumnezeu în viața personală, a descoperi importanța rugăciunii și a participării regulate la Sfânta Liturghie, a împărtăşirii cu Hristos prin Sfintele Taine și a identificării sfinților ca exemple de urmat într-o lume aflată în criză de modele.

În Duminica  Ortodoxiei, în toate Bisericile  Ortodoxe se oficiază Liturghia Sfântului Vasile cel Mare. Această Liturghie, una dintre cele trei existențe în cultul ortodox, se oficiază numai de zece ori pe an: în primele cinci duminici din Postul Mare, în Joia și Sâmbătă Mare, în Ajunul Crăciunului și al Bobotezei și în ziua sărbătorii Sfântului Vasile cel Mare.

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române trimite în fiecare an, în Duminica Ortodoxiei, o scrisoare pastorală care este citită în toate bisericile din parohii și mânăstiri. În pastorală se vorbește despre importanța cinstirii sfintelor icoane ca expresie a credinței ortodoxe și se face un apel către toți credincioșii, să contribuie fiecare la lucrarea misionară a Bisericii. Credincioșii contribuie benevol, dupムposibilităţi, la acest fond, sprijinind numeroasele proiecte organizate de către Biserica Ortodoxă Română. Fondul este destinat pentru întreţinerea, restaurarea, pictarea de sfinte lăcaşuri de închinăciune, precum și pentru activităţile misionare din ţară și din diaspora. Fondul este necesar atât pentru continuarea programelor derulate de Biserică, dar și pentru iniţierea altora, precum şi pentru susţinerea parohiilor sărace.

Prima duminică din Postul Mare  numită și Duminica Ortodoxiei sau Duminica cinstirii Sfintelor Icoane, încununează așadar o săptămână duhovnicească, cu rânduieli specifice și momente unice în trăiri din cursul anului bisericesc. Să ne închinăm cu evlavie sfintelor icoane, păstrându-le cu sfințenie în casele noastre, știind că cinstea dată lor se ridică la sfinții zugrăviți pe ele. Deasemenea să ne spovedim în această perioadă a Postului celui Mare, năzuind la împărtășirea cu Trupul și Sângele Mântuitorului Iisus Hristos.

“Cuvântul Tatălui cel necuprins, din tine, Născătoare de Dumnezeu, S-a cuprins, întrupându-se; și chipul cel întinat la chipul cel dintâi întorcându-l, cu dumnezeiasca podoabă l-a amestecat. Deci, mărturisind mântuirea, îl închipuim cu fapta și cu cuvântul.” ( condac, glas 8).

Articol de Pr. Marius Curelea publicat in Nr. 69 al Revistei Dimitrios

Sursa foto: http://manastireasuruceni.md/