Sfaturi pentru spovedanie

Pe 08/03/201508/03/2015 De Sf. Dumitru PoştăÎn Articole din Revista DimitriosLasă un comentariu

„Închideţi deci ochii, plecaţi-vă capetele şi îndreptaţi-vă ochii minţii spre adâncul propriei voastre inimi şi căutaţi: ce patimi, ce şerpi se cuibăresc acolo? Găsiţi-i pe toţi şi doar atunci să cutezaţi a veni la spovedanie. Nimic să nu ascundeţi”- Sf. Luca al Crimeii

Un cuvânt extrem de concis și lămuritor al Sfântului Luca. Închiderea ochilor, adică renunțarea la gândurile exterioare, la lumea din afara inimii noastre, părăsirea preocupărilor cotidiene. Plecarea capetelor – smerenie, acceptarea stării căzute a firii noastre, asumarea statutului de oameni păcătoși, care greșim mult, zilnic, cu voie sau fără de voie, cu știință sau fără de știință. Privirea în interior, adică cercetarea sufletului, găsirea motivelor pentru care greșim, identificarea patimilor adânc tăinuite în noi. Șerpii nu sunt zilele în care am mâncat din greșeală biscuiți care aveau urme de lapte, ori momentele în care am făcut doar două din cele trei acatiste din canonul zilnic. Demonii noștri sunt superficialitatea, delăsarea, indiferența și alții, ale căror capete se văd foarte greu. Nimic nu trebuie ascuns la spovedanie; permiteți-vă luxul de a fi sinceri, de a fi onești cu dumneavoastră. Colecția păcatelor sau slăbiciunilor nu îl interesează pe un preot, decât în măsura în care vrea să îngroape cu dumneavoastră, definitiv, noroiul care s-a lipit de haine și de trup în călătoriile de zi cu zi prin viață. Spuneți tot și aruncați-le în abisul tăcerii și al nerepetării.

Nu amânați momentul spovedaniei. Nici nu mergeți nepregătiți. Căutați un duhovnic care să știe ritmul inimii dumneavoastră, cereți-i un sfat, programați-vă din timp la mărturisire și nu vă lăsați pentru săptămâna Pătimirilor Domnului.

„Pocăinţa este învoiala cu Dumnezeu pentru a doua viaţă” – Sf. Ioan Scărarul

Articol de Pr. Mihai Gojgar publicat în nr. 70 al Revistei Dimitrios

Sursa foto: http://www.doxologia.ro

Îndemn pentru un parastas creștinesc

Pe 08/03/201508/03/2015 De Sf. Dumitru PoştăÎn ParinteleLasă un comentariu

Am fost încântat când unul dintre dvs., domnul Valeriu Brahă, a propus să oferim în fiecare săptămână o masă caldă fraților aflați în nevoi materiale. Mai mult, dânsul s-a oferit să pregătească primele gesturi filantropice de acest gen. Însă invitația este făcută pentru noi, toți.

Așadar: în fiecare sâmbătă, de la ora 12, oferim o masă pentru 10-12 persoane din parohie, persoane cu venituri foarte mici. Este un început. Dacă vom fi constanți, poate vom mări ajutorul nostru.

Vă sugerez următoarea chestiune: de multe ori, faceți parastase și nu știți cui să dați pachetele, nu știți ce să puneți în ele. Unul din motivele pentru care am așezat această masă sâmbăta este acela că ar fi foarte bine ca parastasele dvs. să se convertească în masa oferită celor nevoiași. Este pomana cea mai bună, este împlinirea cu adevărat a datoriei creștinești a pomenirii celor adormiți. Așa încât, vă rog să luați legătura cu doamnele de la pangar și să vă anunțați disponibilitatea de a dărui mâncarea. O puteți găti, aduce la biserică și servi chiar dvs. Sau le puteți ruga pe doamnele de la pangar (zilnic între 8.30 și 20.30), să vă ajute și îndrume.

Bogat nu este cel care a dobândit multe, ci acela care a dăruit multe – Sf. Ioan Gură de Aur

Pr. Mihai Gojgar

Importanța zilei de 9 martie

Pe 08/03/201508/03/2015 De Sf. Dumitru PoştăÎn Articole din Revista DimitriosLasă un comentariu

Ziua de 9 martie este zi de pomenire a celor patruzeci de Mucenici din Sevastia. Cei patruzeci au fost soldații creștini sacrificați de împăratul roman Licinius. În această zi, peste tot în țară, se obișnuiește să se aducă la biserică ”mucenici”, sau ”sfințișori”, acei colăcei sub forma cifrei 8. În Moldova, se coc în cuptor și se pregătesc cu miere și nucă, în zona Olteniei și în Muntenia se fierb în apă. Însă ei simbolizează același lucru, pe cei patruzeci de mucenici care și-au dat viața pentru credința creștină, o pildă de curaj și de neclintire în rugăciune.

Obștea celor patruzeci de mucenici ne arată unitatea în credință și puterea rugăciunii în comun. Rugăciunea de obște are o și mai mare putere atunci când ne rugăm împreună. Nu degeaba, la serile catehetice, în predici și la spovedanie, părintele ne îndeamnă să venim cât mai des la Sfânta Liturghie. O ultimă liturghie a fost și martiriul celor patruzeci de mucenici care împreună ne-au arătat cât de importantă este unitatea în credință, unitate la care trebuie să ajungem în urcușul nostru duhovnicesc din acest post. Să fim uniți în rugăciune, fapte și gânduri, este o stare care ne determină să pășim și mai profund în taina Învierii Domnului Iisus Hristos.

Articol de Diacon Bogdan Bădiță publicat în nr. 70 al Revistei Dimitrios

Foto: pictura de părintele Arsenie Boca. Sursă: http://rucodelia.ro

Prietenie și post

Pe 08/03/201508/03/2015 De Sf. Dumitru PoştăÎn Articole din Revista Dimitrios, ParinteleLasă un comentariu

Dacă ești matinal, în fiecare duminică dimineață poți găsi, în toată zona Centrului Vechi, nenumărate taxiuri care își așteaptă clienții. Nu îi așteaptă degeaba. Cluburile sunt pline, terasele aglomerate. Mașinile pleacă după o scurtă staționare cu doi-trei clienți.

La colțul unui bloc de periferie, îmi spune un tânăr care mi se confesează, acolo mai fumează și el câte o țigară. Doar atunci, pentru că altfel nu ar fi „de gașcă”. Ceva mai spre centru, după alt colț, de cafenea, o puștoaică de 17 ani fumează iarbă prima oară; este practic biletul de intrare în grupul celor „cool”, al celor „tari”.

O doamnă trecută prin viață își duce colega de serviciu, o tânără cu probleme în familie, undeva unde ea merge mereu când are probleme, la o vrăjitoare care face moșmoane. Desigur, o vrăjitoare bună, „care are și icoane și îți dă și agheazmă”. Între timp, soțul tinerei se afumă, la propriu și la figurat, în bodega modestă din capul satului, în zgomot de ciocnire de pahare de 100 ml și fundal de manele.

Prietenia are forme diverse, nu? Să amintesc și de un exemplu din Sfânta Evanghelie, citit azi, în Duminica a II-a din Post, Vindecarea slăbănogului din Capernaum (Marcu II, 1-12). Patru oameni își duc prietenul paralizat, cu tot cu pat, în fața Mântuitorului. Depășesc greutatea, dăruiesc timpul lor, manifestă istețime coborând targa aceea prin acoperiș. Sunt tăcuți, discreți și jertfelnici. Hristos apreciază credința lor și îl tămăduiește pe nefericitul țintuit de boală (Şi văzând Iisus credinţa lor, i-a zis slăbănogului: Fiule, iertate îţi sunt păcatele tale! – v. 5).

Observați, vă rog, disonanțele între primele exemple și cel evanghelic. Puneți față în față gălăgia și discreția. Boxele și tăcerea celor patru. Colțurile de bloc și cafenea și mijlocul camerei. Peste toate, finalitatea actelor: creieri afumați și suflete înnegrite într-o parte, inimi curățite și trupuri însănătoșite la Capernaum.

Despre spiritul gregar au vorbit alții înaintea mea, mult mai pe larg și mult mai bine. Puteți constata, însă, și singuri că suntem aplecați să facem ce fac și ceilalți, de lângă noi. Că obiceiurile lor ne influențează și, de cele mai multe ori, primim cu ușurință ipostaza prizonieratului de grup. Dacă fac ei…fac și eu. De ce nu am încerca să schimbăm lucrurile?

Prietenii mei vor să mergem vineri seară la karaoke. De ce mi-e frică să le spun că aș vrea să merg la Sfânta Liturghie a Darurilor la Biserica Sf. Dumitru, de la ora 18? Vor zice că sunt pocăit, că mi-am pierdut mințile? Bine: ori nu îmi sunt cu adevărat prieteni, din moment ce ignoră și iau în zeflemea propunerea mea, ori sunt insuficient pregătit să înfrunt dilemele vieții și nu am puterea să discern între opțiunile colorate ale lumii. Creștinul, indiferent de vârstă, trebuie să fie curajos, îndrăzneț spre cele bune. Doar așa poate să fie liber și să simtă că trăiește cu adevărat. Libertatea de a face binele este sursa liniștii. Nu toți căutăm liniștea?

Ascultați-vă inimile! Zguduiți-vă conștiința și faceți ceea ce simțiți! Credeți că este un îndemn riscant, o încurajare spre necunoscut? Nu! Dimpotrivă! Mizez pe sinceritatea căutării dumneavoastră și pe reușita drumului; mizez pe faptul că Dumnezeu ne va ajuta pe toți să ne descoperim ca oameni chemați să fim buni cu ceilalți, abandonând egoismul agresiv și nepăsarea față de cel de lângă noi.

Vă propun să stăm mai mult timp împreună în postul acesta. Să ne întâlnim la Liturghia Darurilor, în fiecare vineri seară, la liturghiile de sâmbătă, când ne apropiem și de cei adormiți întru Domnul, duminica, la sărbătorirea săptămânală a Învierii. Ne vom cunoaște mai bine și ne vom odihni unii pe alții.

Pocăinţa pe toate le vindecă, de vreme ce ne vom ruga împreună (Părintele Iosif Vatopedinul).

Articol scris de Pr. Paroh Mihai Gojgar, publicat in nr. 70 al Revistei Dimitrios

Sursa foto: http://www.parohia-aparatorii-patriei.ro/

Cum trebuie să ținem Postul Paștelui

Pe 03/03/201503/03/2015 De Sf. Dumitru PoştăÎn Articole din Revista DimitriosLasă un comentariu

Ce este postul? Postul nu stă în înfrânarea de la mâncare, cât în înfrânarea de la gânduri necurate – să postim de gânduri! (Pr. Tadei – Pateric). Sfântul Serafim de Sarov spune: Istovește-ți trupul cu postul și privegherea, și vei alunga gândul chinuitor al iubirii de plăceri. Iar Sfântul Paisie Aghioritul mărturisește că războiul trupesc firesc se retrage cu postul, privegherea, rugăciunea, dar numai atunci când nu există mândrie.

Mântuitorul a postit 40 de zile înainte de începutul activității Sale publice. Apoi Sfinții Apostoli au practicat postul unit cu rugăciunea, și urmând exemplul lor, întreaga Biserică ține rânduiala postului. Sfinții Părinți îndeamnă ca alături de postul de mâncare să ne înfrânăm și de la gânduri, să facem fapte bune, să renunțăm la patimi, să ne spovedim cât mai des, căci scopul este unirea cu Hristos în Taina Euharistiei, să facem metanii și să încununăm rugăciunea particulară cu lacrimile, o atitudine care certifică adevărata pocăință. Iar la scaunul de spovedanie, unde de față este Hristos, nu venim oricum. Trebuie să ne facem mai întâi un examen riguros de conștiință, să ne dorim din toată ființa îndreptarea privirii dinspre întinăciune spre cer; să facem mereu rugăciunile înainte și după spovedanie și dacă ne împărtășim este obligatoriu să citim canonul Sfintei Împărtășanii.

Sfânta Euharistie ne transfigurează și ne schimbă lăuntric. Chipurile noastre, după primirea sfintelor taine, luminează duhovnicește asemeni sfinților. Unii oameni înduhovniciți văd cum chipurile celor ce primesc Sfânta Împărtășanie radiază de lumina harului Sfântului Duh.

Postul Paștelui este mai aspru. Unii țin postul recomandat de calendar, unde vedem că sunt zile în care nu avem dezlegare la vin și la ulei, că sunt zile de post negru în care nu se mănâncă și nu se bea nimic până seara. Insist asupra faptului că în biserica noastră se săvârșește în toată perioada postului, în fiecare vineri seara (în afară de vinerea mare), Sfânta Liturghie a Darurilor mai- înainte Sfințite. O slujbă cu totul deosebită, cu o încărcătură duhovnicească aparte, în care preoții și unii credincioși (sper cât mai mulți dintre cei care citesc acest articol) se împărtășesc, ținând post negru toată ziua. Dacă reușim să facem aceste lucruri putem să ne bucurăm cât mai deplin de minunea Învierii Domnului, când la auzul glasului preotului Veniți de luați Lumină, inimile noastre tresaltă de bucurie duhovnicească, simțind prezența îngerilor care se bucură și ei de evenimentul sfânt al Învierii.

Articol de Diac. Bogdan Bădiţă publicat în nr. 69 al Revistei Dimitrios

Sursa foto: http://www.enational.ro/

Duminica ortodoxiei

Pe 03/03/201503/03/2015 De Sf. Dumitru PoştăÎn Articole din Revista DimitriosLasă un comentariu

A fost o vreme, înainte de Marea Schismă, când în sânul Bisericii de Răsărit s-a produs o dureroasă frământare cu privire la cinstirea sfintelor icoane. Dușmani ai Bisericii, în frunte cu unii împărați ai Bizanțului, dușmani de care Biserica nu duce lipsă nici astăzi, au născocit şi au impus rătăcirea, că cinstirea pe care o dăm sfintelor icoane ar fi idolatrie, adică închinare la idoli și că această cinstire ar fi luată de la păgâni. Împărații împotrivitori au declanșat astfel o cruntă prigoană împotrivă creștinilor rămăși tributari practicii de totdeauna a Bisericii.

Cu puțină întrerupere, această persecuție a ținut peste 100 de ani, timp în care s-au convocat două sinoade, unul la Niceea, în 787, iar altul în 843, când s-a hotărât pentru întreaga Biserică repunerea întru cinstire a sfintelor icoane, ca o practică bazată pe învățătura corectă a Bisericii Universale. Restaurarea cultului sfintelor icoane a produs atunci în capitala Imperiului bizantin, Constantinopol, un entuziasm atât de mare, încât s-a hotărât ca biruința dreptei credințe să fie amintită în fiecare an, în prima duminică a Sfântului și Marelui Post. Din acest motiv a fost numită Duminica Ortodoxiei.

Dar ce înseamnă această Ortodoxie pe care noi o mărturisim? Înseamnă că este absolut necesar să ne precizăm identitatea mai ales când ne confruntăm nu numai cu diverse ideologii politice, ci și cu cele mai năstrușnice susțineri religioase, venite la noi din întreagă lume. A fi creștin ortodox înseamnă a trăi permanent bucuria credinței, a prezenței și purtării de grijă a lui Dumnezeu în viața personală, a descoperi importanța rugăciunii și a participării regulate la Sfânta Liturghie, a împărtăşirii cu Hristos prin Sfintele Taine și a identificării sfinților ca exemple de urmat într-o lume aflată în criză de modele.

În Duminica Ortodoxiei, în toate Bisericile Ortodoxe se oficiază Liturghia Sfântului Vasile cel Mare. Această Liturghie, una dintre cele trei existențe în cultul ortodox, se oficiază numai de zece ori pe an: în primele cinci duminici din Postul Mare, în Joia și Sâmbătă Mare, în Ajunul Crăciunului și al Bobotezei și în ziua sărbătorii Sfântului Vasile cel Mare.

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române trimite în fiecare an, în Duminica Ortodoxiei, o scrisoare pastorală care este citită în toate bisericile din parohii și mânăstiri. În pastorală se vorbește despre importanța cinstirii sfintelor icoane ca expresie a credinței ortodoxe și se face un apel către toți credincioșii, să contribuie fiecare la lucrarea misionară a Bisericii. Credincioșii contribuie benevol, după posibilităţi, la acest fond, sprijinind numeroasele proiecte organizate de către Biserica Ortodoxă Română. Fondul este destinat pentru întreţinerea, restaurarea, pictarea de sfinte lăcaşuri de închinăciune, precum și pentru activităţile misionare din ţară și din diaspora. Fondul este necesar atât pentru continuarea programelor derulate de Biserică, dar și pentru iniţierea altora, precum şi pentru susţinerea parohiilor sărace.

Prima duminică din Postul Mare numită și Duminica Ortodoxiei sau Duminica cinstirii Sfintelor Icoane, încununează așadar o săptămână duhovnicească, cu rânduieli specifice și momente unice în trăiri din cursul anului bisericesc. Să ne închinăm cu evlavie sfintelor icoane, păstrându-le cu sfințenie în casele noastre, știind că cinstea dată lor se ridică la sfinții zugrăviți pe ele. Deasemenea să ne spovedim în această perioadă a Postului celui Mare, năzuind la împărtășirea cu Trupul și Sângele Mântuitorului Iisus Hristos.

“Cuvântul Tatălui cel necuprins, din tine, Născătoare de Dumnezeu, S-a cuprins, întrupându-se; și chipul cel întinat la chipul cel dintâi întorcându-l, cu dumnezeiasca podoabă l-a amestecat. Deci, mărturisind mântuirea, îl închipuim cu fapta și cu cuvântul.” ( condac, glas 8).

Articol de Pr. Marius Curelea publicat in Nr. 69 al Revistei Dimitrios

Sursa foto: http://manastireasuruceni.md/