Cum trebuie să ținem Postul Crăciunului

De multe ori, când duhovnicul impune postul, iar părinții cer copiilor să postească, primul gând care ne vine în minte este că trebuie, cu părere de rău, să ne oprim a mai mânca de dulce. Și în general cei cărora li se impune acest lucru se gândesc din prima zi de post la ziua în care se vor înfrupta din nou din mese îmbelșugate. Postul ce abia a început, se transformă într-o perioadă de chin. Tocmai această mentalitate este criticată cel mai mult de părinții Bisericii. Dacă intrăm în post gândindu-ne cu regret la ce nu mai avem acces, postul este ratat.

Așadar adevăratul post este cel în care așteptăm cu bucurie orice prilej de urcuș duhovnicesc. Și fiecare nevoință și înfrânare trebuie văzută ca pe o treaptă a scării sfinte ce ne duce către rai. Cerul este în față, în urmă lăsăm obiceiurile și pornirile rele, și cu ajutorul sfinților pornim spre a ne întâlni cu Dumnezeu. Dacă nu vedem în post un mijloc prin care ne sfințim viața, degeaba mai postim. De aceea este important să menționez faptul că fiecare post trebuie trăit diferit. Altfel mă raportez la postul mare, perioadă în care Domnul a fost bătut, umilit și țintuit pe cruce și, gândindu-mă astfel la aceste lucruri, metaniile cu durere de spate și de genunchi devin ușor de făcut la gândul chinurilor suportate de Domnul Hristos. Altfel trăiesc nevoința postului Crăciunului când, cu drag, mă înfrânez de la desfătările lumești, contemplând starea de sfințenie deplină și puritate a Pruncului Hristos, care a venit în lume pentru a ne salva de chinul veșnic. Și dacă ești copil, vei înțelege starea copilului Iisus, născut în iesle, în cea mai mare sărăcie, iar dacă ești părinte cu atât mai mult ești motivat să postești, gândindu-te la copiii tăi.

DSC_0047Postul Crăciunului trebuie ținut cu bucurie. După o perioadă în care oamenii au așteptat venirea pe lume a Domnului Hristos, la nașterea Sa, s-a bucurat întregul univers. Lumea văzută, cu toate elementele ei, a sărbătorit nașterea Domnului împreună cu lumea nevăzută. Cât de mult ne bucurăm când ni se naște un copil. Ce mare bucurie este în viața părinților când țin în brațe rodul iubirii lor. La fel ar trebui să ne gândim și noi la venirea pe lume a copilașului Hristos, ce vine an de an doar pentru a ne bucura din nou de prezența Sa sfântă și mântuitoare. Și sunt convins că dacă ne raportăm în acest mod la post, vom avea numai de câștigat. Dacă nu, vom fi din nou amăgiți de diavol și va trece încă un post în care nu am realizat nimic. Să nu uităm că adevăratul post este cel care ne curăță de patimi și în care este absolut necesar să postim de gânduri, adică să ne gândim mai mult la cele duhovnicești, înfrânând astfel mintea de la toate deșertăciunile ivite în fiecare zi.

În postul Crăciunului trebuie să facem milostenie, să ajutăm cât putem aproapele, să ne abținem cât mai mult de la desfătări, să avem o rugăciune constantă și să ne arătăm prin orice mijloc posibil dragostea față de semenii noștri. Faptele bune, lucrarea Sfintei Liturghii și rugăciunea fac din post o cunună dobândită în urma biruinței răului. Este iarnă, albul imaculat al zăpezii acoperă toată murdăria lumii, arătând că întreaga natură se pregătește de venirea Domnului. Și dacă totul este curat, parcă suntem și noi încurajați de această stare a curăției, a desăvârșirii.

postul CraciunuluiPostul este o baie duhovnicească în care cămașa sufletului este curățată de petele diferitelor păcate. Iar postul Crăciunului în care colindele propovăduiesc Nașterea Domnului, este perioada pe care trebuie să o așteptăm cu emoție, rugându-ne ca Domnul să ne dăruiască pace, bucurie, înfrânare de la gândurile rele, dragoste și sfințenie. Despre post, Sfântul Antim Ivireanu, spune: Ce folos este ca trupul să fie deșert de bucate, iar sufletul a-l umplea de păcate? Ce folos este a fi galbeni și ofiliți de post, iar de pizmă și ură să fim aprinși? Ce folos este a nu bea vin și a fi beți  de vinul mâniei? Ce folos este a nu mânca cineva carne și cu hulele a rupe carnea fraților noștri? Că Dumnezeu pe aceia îi iubește și îi cinstește, care se feresc de cele oprite. Iar Sfântul Dimitrie al Rostovului spunea: Dacă nu iubeşti postul şi nu te nevoieşti cu înfrânarea generală a tuturor poftelor tale, nu vei avea niciodată limpezime duhovnicească, judecată dreaptă şi rezultate pozitive în războiul contra patimilor. Astfel îţi vei consuma viaţa în întunericul tulburării şi al lipsei de înţelepciune şi vei lua ca răsplată alungarea de la fericirea cerească.

 Articol scris de Pr. Diacon Dumitru Bogdan Bădiță, publicat în nr. 62 al revistei Dimitrios –  https://sfantuldumitruposta.files.wordpress.com/2013/09/dimitrios-nr-62.pdf

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s